Noi

Recenzii ale cititorilor

„Noi” de Evgheni Zamyatin este un roman distopic de pionierat care explorează viața într-o societate totalitară în care individualitatea este suprimată, iar cetățenii sunt reduși la numere. Povestea este narată de D-503, un inginer care începe să pună la îndoială regimul opresiv după ce îl întâlnește pe rebelul I-330. Criticii apreciază semnificația istorică a cărții, temele sale complexe și influența sa asupra unor lucrări ulterioare precum „1984” a lui Orwell și „Brave New World” a lui Huxley, remarcând în același timp elemente slabe ale narațiunii și traduceri problematice în anumite ediții.

⬤ Semnificație istorică ca primul roman distopic oficial, influențând autorii și operele ulterioare.
⬤ Teme complexe legate de totalitarism, individualitate și rebeliune.
⬤ Narațiune captivantă care ridică întrebări filosofice despre libertate și fericire.
⬤ Un cadru bogat în imaginație, cu un amestec de elemente futuriste și realiste.
⬤ Dezvoltarea captivantă a personajelor și dilemele interioare ale lui D-503, care reflectă critici societale mai ample.

⬤ Unii recenzenți au considerat că narațiunea este inegală, cu un ritm lent și puncte de complot neclare.
⬤ Personajele pot fi percepute ca fiind unidimensionale sau dezvoltate inconsecvent.
⬤ Probleme cu traducerile și edițiile disponibile care diminuează experiența de lectură.
⬤ Unele elemente învechite în ceea ce privește portretizarea rasei și a genului.
⬤ Ambiguitatea mesajului final al autorului poate deruta cititorii.

(pe baza a 552 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We

Conținutul cărții:

Înainte să existe Huxley; înainte să existe Orwell; a existat Zamyatin.

Bunicul ficțiunii distopice nu a fost George Orwell sau Aldous Huxley; a fost un scriitor obscur, unul de la care au împrumutat amândoi.

Noi de Evgheni Zamyatin a fost scrisă în - și scoasă clandestin din - Rusia sovietică.

În el, Statul Unic este o lume în care oamenii sunt numere, liberul arbitru este o boală, iar viața a fost redusă la o ecuație matematică - asta până când un om încearcă să ia în considerare necunoscutul suprem: dragostea.