Omul care râde

Recenzii ale cititorilor

Recenziile exprimă o serie de opinii cu privire la operele lui Victor Hugo, în special „L'HOMME QUI RIT” și „LES MISERABLES”. În ciuda criticilor referitoare la lungimea și digresiunea lor, mulți cititori le consideră captivante datorită stilului imaginativ și intrigilor bogate ale lui Hugo. Se recunoaște faptul că Hugo este un scriitor neconvențional, ale cărui opere pot să nu placă oricui, dar care oferă o experiență literară unică.

Cititorii apreciază imaginația lui Hugo și intrigile captivante, cu multiple fațete, care evocă empatia pentru personaje. Cărțile sunt descrise ca fiind ușor de citit, cu un stil care atrage cititorii în ciuda lungimii lor.

Criticii consideră că scrisul lui Hugo este bombastic și digresiv, indicând că lucrările sale pot fi prea lungi și lipsite de o formă riguroasă. Există sugestii că nu toată lumea îi va aprecia stilul sau îl va recunoaște ca fiind „mare artă”, unele personalități literare apreciate fiind susceptibile de a-i respinge abordarea.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Laughing Man

Conținutul cărții:

Ursus era un om, iar Homo un lup: primul era un călător, iar al doilea era tovarășul său credincios. Gwynplaine a fost răpit pe când era copil și mutilat cu cruzime, astfel încât fața sa prezintă zâmbetul permanent al unui clovn.

Abandonat de răpitorii săi câțiva ani mai târziu, Gwynplaine salvează o fetiță oarbă din cadavrul înghețat al mamei sale, aflat la picioarele unei spânzurători. Timpul trece, iar fetița botezată Dea ajunge să îl iubească pe Gwynplaine. Fiind oarbă, ea nu este conștientă de desfigurarea sa, dar, trecându-și degetele peste fața sa, presupune că este mereu fericită.

Ursus și Homo se întâlnesc cu Gwynplaine și Dea și călătoresc prin Anglia prezentându-se la bâlciuri.

După câteva peripeții, Gwynplaine este, în mod surprinzător, chemat la curtea reginei Anne, unde i se dezvăluie că el este de fapt moștenitorul dispărut al lordului Linnaeus Clancharlie, marchiz de Corleone, care a fost ucis. În consecință, este instalat ca membru al familiei engleze, dar când se adresează Camerei Lorzilor este ridiculizat pentru trăsăturile sale de clovn.

Renunță la acest titlu și se alătură tovarășilor săi, care decid să abandoneze Anglia pentru totdeauna. În timpul călătoriei, în timp ce Ursus doarme, Dea îi dezvăluie lui Gwynplaine pasiunea ei secretă pentru el, apoi moare. Gwynplaine se îneacă.

Povestea gotică a lui Victor Hugo a inspirat numeroase piese de teatru, filme (primul în 1909) romane și povestiri. După o carieră distinsă ca funcționar public, James Hogarth și-a dobândit reputația de traducător versatil și punctual. Traducerile sale cuprind ghiduri de călătorie, texte arheologice și romane.

În 2002, a câștigat Premiul pentru traducere al Fundației franco-americane pentru traducerea sa în limba engleză a lucrării lui Victor Hugo, Travailleurs de la Mer. A murit în 2006.".