Pnin

Recenzii ale cititorilor

Recenziile oferă o perspectivă mixtă asupra cărții, subliniind în primul rând provocările legate de lectura operei lui Nabokov, în ciuda faptului că apreciază abilitățile sale lingvistice. Unii cititori găsesc genul „roman de campus” nostalgic și relatabil, în timp ce alții se luptă cu complexitatea textului și cu problemele de traducere.

Limbajul lui Nabokov este descris ca fiind „gossamer”, evidențiindu-i dexteritatea și unicitatea. Narațiunea rezonează cu cititorii familiarizați cu mediile academice, evocând nostalgia experiențelor universitare.

Cartea poate fi dificil de citit, lăsându-i pe unii cititori confuzi și punându-și la îndoială înțelegerea. În plus, sunt semnalate probleme de traducere, unii găsind utilizarea cuvintelor turcești deranjantă și dăunătoare pentru experiența de lectură.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Unul dintre cele mai îndrăgite romane ale lui Nabokov, Pnin prezintă cel mai amuzant și mai sfâșietor personaj al său. Profesorul Timofey Pnin este un emigrant rus dezorientat și fără noroc, angajat precar într-un campus universitar american în anii 1950.

Pnin se străduiește să își păstreze demnitatea printr-o serie de neînțelegeri comice și triste, căzând în același timp victimă atât conspirațiilor academice subtile, cât și manipulărilor unui narator deliberat neserios. Inițial o figură aproape grotesc de comică, Pnin crește treptat în statură prin contrast cu cei care râd de el.

Fie că ia trenul greșit pentru a ține o prelegere într-o limbă pe care nu o stăpânește, fie că organizează o petrecere la facultate în timpul căreia află că își pierde slujba, eroul ușor absurd al acestui roman încântător evocă cel mai profund instinct protector al cititorului. Serializat în The New Yorker și publicat sub formă de carte în 1957, Pnin i-a adus lui Nabokov atât prima sa nominalizare la National Book Award, cât și o popularitate fără precedent până atunci.