Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o traducere a poeziei Annei Akhmatova de către D.M. Thomas, care este bine primită pentru calitatea sa lirică și profunzimea emoțională, oferind cititorilor o introducere bogată în opera poetei. În timp ce mulți apreciază frumusețea traducerii și temele emoționante din poezia Akhmatovei, unii critici pun la îndoială meritele operei sale în comparație cu poeții contemporani, sugerând că aclamarea poate fi influențată mai degrabă de contextul istoric decât de poezia ei în sine.
Avantaje:⬤ Traducerea excelentă surprinde fluiditatea și muzicalitatea poemelor originale
⬤ oferă o perspectivă profundă asupra temelor emoționale și istorice ale Akhmatovei
⬤ vine într-o ediție frumos prezentată, cu ilustrații
⬤ foarte lăudată de cei familiarizați cu poezia ei.
Dezavantaje:⬤ Unele critici se referă la faptul că aclamarea operei lui Akhmatova se bazează mai degrabă pe povestea ei de viață decât pe poezia în sine
⬤ unele traduceri pot pierde nuanța limbii originale
⬤ percepută ca având un ton oarecum sumbru.
(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Selected Poems
Conținutul cărții:
Această ediție cuprinzătoare a celei mai mari poete moderne din Rusia, Anna Akhmatova (1899-1966), include textele complete ale operelor sale majore Requiem, care comemorează toate victimele lui Stalin, și Poem fără erou. Akhmatova a publicat prima sa carte de poezii în 1912 și, în același an, a fondat mișcarea Acmeist împreună cu soțul ei, poetul Gumilev.
Versurile sale de dragoste intense și extrem de personale au fost atacate ulterior ca fiind antirevoluționare, iar în 1925 poezia sa a fost interzisă. Gumilev a fost împușcat în 1921 pentru presupusa implicare într-un complot antibolșevic, iar în anii de teroare care au urmat sub Stalin, Akhmatova a fost persecutată pentru munca sa alături de colegii poeți Mandelstam, care a murit într-un lagăr, și Tsvetaeva, care s-a sinucis. Ea a reușit să publice câteva lucrări în timpul războiului, dar în 1946 a fost din nou atacată, de data aceasta de Jdanov, care a denunțat-o împreună cu Pasternak și alții pentru că încerca să "otrăvească mințile" tinerilor sovietici.
Acestea erau atacuri la adresa operei sale publicate. Ceea ce ea scria - dar nu putea publica - era mult mai periculos.
Pentru că ea intrase în anii de tăcere. În timp ce lupta pentru eliberarea fiului ei din închisoare, își scria cele mai mari poezii: ciclul Requiem, care comemorează toate victimele lui Stalin, și Poemul fără erou, pe care l-a început în 1940 și la care a lucrat timp de peste 20 de ani. Tot ceea ce scria era memorat.
Mai mulți prieteni de încredere i-au memorat poemele, printre care și văduva lui Mandelstam, Nadejda. Nu a scris nimic și astfel a supraviețuit, conștiința poporului, cea care a menținut în viață "marele cuvânt rusesc".
