Principiile artei

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la Principles of Art a lui Collingwood dezvăluie o frustrare considerabilă față de ediția Case Press, în primul rând din cauza caracterului său înșelător de versiune foarte prescurtată a lucrării originale. În timp ce conținutul și intuițiile filosofice ale lui Collingwood sunt lăudate, mulți recenzenți subliniază inexactitățile din publicitate și conținutul lipsă din această ediție, ceea ce duce la nemulțumirea cititorilor care se așteptau la textul complet.

Lucrarea lui Collingwood este salutată ca un clasic al filosofiei artei, cu perspective intrigante asupra naturii artei, emoției și expresiei. Mulți recenzenți apreciază analiza sa profundă și gândirea sistematică, precum și claritatea și proza captivantă din anumite părți ale conținutului original. Unii cititori au găsit valoare în fragmentele selectate cu privire la rolul publicului în artă.

Ediția Case Press este în mare parte criticată ca fiind o versiune înșelătoare și incompletă a cărții originale, având doar aproximativ 18-20 de pagini, mai degrabă decât cele 350 de pagini complete. Recenzenții au remarcat lipsa unui cuprins, capitolele lipsă și absența datelor de publicare originale. Fontul mic și prezentarea generală au contribuit la o experiență negativă, mulți utilizatori simțindu-se înșelați sau induși în eroare.

(pe baza a 39 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Principles of Art

Conținutul cărții:

2014 Retipărire a ediției din 1938. Facsimil integral al ediției originale, nereprodus cu software de recunoaștere optică.

R. G. Collingwood (1889-1943) a fost în primul rând un filozof general și un filozof al istoriei, iar lucrările sale în domeniul esteticii - principala sa lucrare fiind "The Principles of Art" (1938) - au fost considerate secundare.

Însă lucrarea în domeniul esteticii s-a bucurat de un public persistent care continuă până în prezent. În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost probabil cel mai citit și mai influent estetician care a scris în limba engleză după Addison, Hutcheson și Hume (fără a-l pune la socoteală pe Ruskin ca estetician) și, până în prezent, continuă să își facă loc în antologii ca principal susținător al teoriei expresive a artei.

În domeniul filosofiei istoriei, Collingwood a susținut celebra doctrină a "reconstituirii": întrucât subiectul este reprezentat de ființele umane în acțiune, istoricul nu poate ajunge la înțelegere prin descrierea a ceea ce s-a întâmplat dintr-un punct de vedere extern, ci trebuie să trezească în mintea cititorului gândurile care aveau loc în principalii actori implicați în evenimentele istorice. În mod similar, procedura estetică este una prin care artistul și spectatorul ajung împreună să realizeze, să cunoască anumite stări mentale.

Arta este în mod fundamental expresie. Collingwood a văzut două obstacole principale în calea înțelegerii și acceptării generale a acestui lucru: În primul rând, cuvântul "artă" a dobândit pe ascuns, în rândul oamenilor obișnuiți, sensuri multiple, care ar trebui diferențiate; în al doilea rând, este nevoie de o teorie filosofică a fenomenului de exprimare pentru a arăta că acesta este o parte esențială a vieții minții, nu doar o activitate specială a poeților.