Probleme de jurisprudență

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o imagine de ansamblu excelentă a filosofiei dreptului, discutând istoria și evoluțiile sale moderne, abordând în același timp diverse întrebări juridice complexe. Este provocatoare, în special pentru noii veniți și pentru cei interesați de raționamentul juridic. Cu toate acestea, se apleacă puternic asupra discuțiilor filosofice, ceea ce s-ar putea să nu placă tuturor.

⬤ Excelentă prezentare generală pentru nou-veniți
⬤ discuție aprofundată a evoluțiilor istorice și moderne
⬤ multe referințe pentru explorări suplimentare
⬤ scriere clară și rapidă
⬤ stimulează gândirea în diferite convingeri filosofice și politice.

⬤ Conținutul filozofic ar putea fi deranjant pentru unii din profesia juridică
⬤ ar putea fi perceput ca plictisitor pentru cei care caută o narațiune mai captivantă
⬤ poziția de mijloc ar putea frustra pe cei care caută o opinie fermă.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Problems of Jurisprudence

Conținutul cărții:

În această carte, unul dintre cei mai distinși judecători din țara noastră împărtășește cu noi viziunea sa asupra dreptului. În ultimii două mii de ani, filosofia dreptului a fost dominată de două doctrine rivale. Una susține că dreptul este mai mult decât politică și că, în mâinile unor judecători pricepuți, oferă răspunsuri corecte chiar și la cele mai dificile întrebări juridice; cealaltă susține că dreptul este politică până la capăt și că judecătorii exercită puteri în esență arbitrare. Respingând aceste doctrine ca fiind prea metafizice în primul caz și prea nihiliste în al doilea, Richard Posner pledează pentru o jurisprudență pragmatică, una care evită formalismul în favoarea faptelor și a empiricului. Legile, susține el, nu sunt entități abstracte, sacre, ci stimulente determinate social pentru modelarea comportamentului în conformitate cu valorile societății.

Examinând modul în care judecătorii iau decizii dificile, Posner susține că aceștia nu se pot baza nici pe logică, nici pe știință, ci trebuie să recurgă la o serie de metode informale de raționament care nu se datorează atât de mult pe cât s-ar crede formării și experienței juridice. Într-adevăr, ne amintește el, cele mai mari figuri ale dreptului american au depășit concepțiile tradiționale ale meseriei de avocat. Robert Jackson nu a urmat facultatea de drept, iar Benjamin Cardozo a plecat înainte de a obține o diplomă. Holmes nu a fost nici cel mai de succes dintre avocați, nici cel mai avocat dintre judecători. Citând aceste exemple, Posner pledează pentru un drept care să se elibereze de insularitatea excesivă și care să ia toate cunoștințele, practice și teoretice, drept moară.

Pragmatismul pe care Posner îl adoptă implică abordarea problemelor în mod concret, experimental, fără iluzii, cu un accent pe menținerea deschisă a diverselor căi de cercetare și, mai presus de toate, cu insistența ca gândirea și acțiunea socială să fie evaluate ca instrumente pentru atingerea obiectivelor umane dorite, mai degrabă decât ca scopuri în sine. În prezentarea argumentelor sale, el discută figuri notabile din jurisprudență, de la Antigone la Ronald Dworkin, precum și mișcări recente, de la drept și economie la republicanismul civic și de la feminism la libertarianism. Toate sunt supuse analizei riguroase a lui Posner într-o examinare proaspătă și sinceră a unora dintre cele mai profunde probleme prezentate de întreprinderea dreptului.