Promisiunea fericirii (The Promise of Happiness)

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o examinare aprofundată a fericirii ca construct social în societatea modernă, îmbinând analiza literară și cinematografică cu critica culturală. Mulți cititori o consideră frumos scrisă și provocatoare, în timp ce alții o consideră prea densă pentru o lectură ocazională.

⬤ Frumos scrisă
⬤ încorporarea abilă a analizei literare și cinematografice
⬤ provocatoare și informativă
⬤ bine documentată
⬤ oferă perspective valoroase asupra fericirii și așteptărilor societății
⬤ accesibilă celor interesați de filosofie și teorie.

⬤ Densă și academică, ceea ce o face mai puțin plăcută pentru cititorii ocazionali
⬤ unele secțiuni pot fi seci sau copleșitoare
⬤ percepută ca fiind repetitivă de către unii
⬤ necesită familiarizarea cu lucrările discutate pentru o apreciere completă.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Promise of Happiness

Conținutul cărții:

Promisiunea fericirii este o critică culturală provocatoare a imperativului de a fi fericit. Se întreabă ce urmează atunci când ne condiționăm dorințele și chiar propria fericire de fericirea altora: "Vreau doar să fii fericit".

"Sunt fericit dacă tu ești fericit". Combinând filosofia și studiile culturale feministe, Sara Ahmed dezvăluie munca afectivă și morală realizată de "datoria fericirii", așteptarea că vom fi fericiți luând parte la ceea ce este considerat bun și că, fiind fericiți noi înșine, îi vom face fericiți pe alții. Ahmed susține că fericirea este o promisiune care ne orientează spre anumite alegeri de viață și ne îndepărtează de altele. Fericirea este promisă celor care doresc să își trăiască viața în mod corect.

Ahmed se bazează pe istoria intelectuală a fericirii, de la relatările clasice ale eticii ca viață bună, prin scrierile din secolul al XVII-lea despre afecte și pasiuni, dezbaterile din secolul al XVIII-lea despre virtute și educație și utilitarismul secolului al XIX-lea. Ea se implică în critica feministă, antirasistă și queer, care a arătat cum fericirea este folosită pentru a justifica opresiunea socială și cum contestarea opresiunii provoacă nefericire. Citind romane și filme precum Mrs. Dalloway, The Well of Loneliness, Bend It Like Beckham și Children of Men, Ahmed ia în considerare situația dificilă a personajelor care contestă și sunt contestate de atribuirea fericirii anumitor obiecte sau idealuri sociale: feministele ucigașe, homosexualii nefericiți, femeile de culoare furioase și migranții melancolici. Prin lecturile sale, ea ridică întrebări critice cu privire la ordinea morală impusă de îndemnul de a fi fericit.