Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile subliniază faptul că cartea lui David Didau este o lectură obligatorie pentru liderii școlari, oferind perspective noi cu privire la leadership, responsabilitate și promovarea încrederii în cadrul școlilor. Recenzenții îi apreciază claritatea, perspectivele practice și ideile provocatoare, deși unii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la subevaluarea percepută a rolurilor de conducere din școli. Un recenzent a remarcat o eroare de tipărire, care i-a limitat experiența cu această carte.
Avantaje:⬤ Oferă sfaturi practice și perspective bazate pe dovezi
⬤ provoacă la reflecție și sfidează ideile convenționale despre leadership și responsabilitate
⬤ stil de scriere captivant care încurajează reflecția
⬤ potrivită atât pentru liderii noi, cât și pentru cei cu experiență
⬤ inspiră un mediu școlar pozitiv
⬤ include concepte pedagogice moderne într-un format accesibil.
Dezavantaje:Unii recenzenți au considerat că această carte le pune în discuție convingerile cu privire la importanța conducerii școlare; un recenzent s-a confruntat cu o eroare de tipărire care i-a afectat capacitatea de a se implica pe deplin în carte.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Intelligent Accountability: Creating the Conditions for Teachers to Thrive
Conținutul cărții:
Incertitudinea este o realitate a vieții. Niciodată nu poți ști suficient pentru a lua decizii perfecte.
Înțelegerea acestui fapt ne ajută să găsim un echilibru între conștientizarea tendinței noastre spre încredere excesivă și acceptarea propriei noastre failibilități. Cartea discută două modele opuse de îmbunătățire a școlii: modelul deficitului (care presupune că problemele sunt vina cuiva) și modelul surplusului (care presupune că problemele sunt defecte sistemice neintenționate). Prin alinierea la un model de surplus, putem crea un sistem de responsabilitate inteligentă.
Principiile care fac acest lucru posibil sunt încrederea, responsabilitatea și echitatea. În timp ce ne dezvoltăm atunci când avem încredere în noi, este puțin probabil să dăm tot ce avem mai bun dacă nu îi pasă cuiva de ceea ce facem și dacă nu ne cere socoteală pentru acest lucru.
Unii profesori merită mai multă încredere și necesită mai puțină atenție decât alții, dar, pentru a satisface cerințele egalității, ajungem să tratăm toți profesorii ca fiind la fel de nedemni de încredere. Cu cât avem mai multă încredere în profesori, cu atât mai multă autonomie ar trebui să li se acorde.
Pentru a urmări un sistem de inegalitate echitabilă, trebuie să acceptăm că autonomia trebuie câștigată.
