Androcles și leul

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază „Androcles și leul” ca fiind un scenariu bine produs și distractiv, cunoscut pentru umorul și comentariile filosofice pe marginea religiei, în special a creștinismului. În timp ce mulți admiră povestirea inteligentă a lui Shaw și formatul captivant al piesei, unii recenzenți își exprimă dezamăgirea cu privire la absența alfabetului shavian și a prefeței, pe care le consideră esențiale pentru înțelegerea profunzimii operei.

⬤ Scenariu bine produs
⬤ ușor de citit
⬤ piesă plină de umor și spirit
⬤ oferă o perspectivă profundă asupra religiei
⬤ bună pentru orele de actorie
⬤ poveste inteligentă
⬤ potrivită pentru predarea abilităților de secvențiere
⬤ discurs valoros despre creștinism.

⬤ Lipsește alfabetul shavian
⬤ omiterea importantei prefețe
⬤ unele recenzii sugerează că nu este printre cele mai bune lucrări ale lui Shaw
⬤ câțiva au considerat că intriga este previzibilă.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Androcles and the Lion

Conținutul cărții:

George Bernard Shaw s-a născut la Dublin în 1856. Înainte de a deveni dramaturg, a scris muzică și critică literară.

Shaw și-a folosit scrierile pentru a ataca probleme sociale precum educația, căsătoria, religia, guvernul, îngrijirea sănătății și privilegiile de clasă. Shaw era deosebit de conștient de exploatarea clasei muncitoare. Atunci când romanii intenționează să îl arunce pe Androcles și pe ceilalți creștini la lei, se dovedește că leul care ar trebui să îi mănânce pe creștini este un prieten personal al lui Androcles.

Această poveste celebră începe astfel: „O cărare în junglă.

Un răget de leu, un răget de suferință melancolică, vine din junglă. Se repetă mai aproape.

Leul șchiopătează din junglă pe trei picioare, ținându-și în sus laba dreaptă din față, în care se înfige un spin uriaș. Stă jos și îl contemplă. Îl linge.

Îl scutură. Încearcă să-l scoată răzuindu-l pe pământ și se rănește și mai tare. Râgâie jalnic.

Îl linge din nou. Lacrimile îi cad din ochi.

Șchiopătează dureros de pe cărare și se întinde sub copaci, epuizat de durere. Scoate un oftat lung, ca vântul dintr-un trombon, și adoarme.”.