Pygmalion

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Pygmalion” de George Bernard Shaw este lăudată pentru profunzimea și relevanța sa, contrastând cu adaptarea mai romanțată „My Fair Lady”. Cititorii apreciază dezvoltarea puternică a personajelor, în special a Elizei Doolittle, și comentariul social cu privire la rolurile de clasă și de gen. Cu toate acestea, opiniile variază în ceea ce privește gradul de simpatie al personajelor, iar unele ediții au fost criticate pentru formatarea slabă și conținutul lipsă.

⬤ Oferă o înțelegere mai profundă a caracterului și independenței Elizei.
⬤ Comentariu social puternic asupra distincțiilor de clasă și a rolurilor de gen.
⬤ Prefața oferă un context istoric valoros.
⬤ Dialogul și spiritul caracteristice scrierilor lui Shaw sunt apreciate.
⬤ Piesa rămâne relevantă și astăzi și este atractivă pentru cititori.
⬤ Diferitele ediții pot oferi caracteristici suplimentare utile, cum ar fi notele biografice.

⬤ Unele personaje, în special Higgins, sunt considerate neplăcute sau problematice.
⬤ Anumite ediții sunt slab formatate, cu replici și scene lipsă, ceea ce le face mai puțin utile în scopuri academice.
⬤ Piesa este uneori percepută ca fiind învechită în dialog și în interacțiunile dintre personaje.
⬤ Cititorii pot găsi dezamăgitoare diferența dintre carte și musical.
⬤ Personajul Eliza poate fi considerat enervant de către unii cititori.

(pe baza a 413 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Vrei să citești Pygmalion? Dacă da, atunci continuați să citiți...

Pygmalion este o piesă de teatru de George Bernard Shaw, numită după un personaj mitologic grec. Piesa a fost prezentată pentru prima dată publicului pe scenă în 1912. Profesorul de fonetică Henry Higgins face un pariu că poate antrena o florăreasă din Cockney, Eliza Doolittle, să treacă drept ducesă la petrecerea în grădină a unui ambasador, învățând-o să-și asume o aparență de noblețe, al cărei element cel mai important, crede el, este vorbirea impecabilă. Piesa este o critică acerbă a rigidului sistem britanic de clasă al vremii și un comentariu despre independența femeilor. În mitologia greacă antică, Pygmalion s-a îndrăgostit de una dintre sculpturile sale, care apoi a prins viață. Ideea generală a acestui mit a fost un subiect popular pentru dramaturgii englezi din epoca victoriană, inclusiv pentru W. S. Gilbert, una dintre influențele lui Shaw, care a scris o piesă de succes bazată pe această poveste, intitulată Pygmalion and Galatea, prezentată pentru prima dată în 1871. De asemenea, Shaw ar fi fost familiarizat cu versiunea burlescă Galatea, sau Pygmalion Reversed. Piesa lui Shaw a fost adaptată de numeroase ori, mai ales în musicalul My Fair Lady și în filmul cu același nume.

Ce mai așteptați Pygmalion este la un click distanță, selectați butonul „Cumpără acum” din colțul din dreapta sus ACUM.