Arta retoricii

Recenzii ale cititorilor

Recenzile cărții evidențiază semnificația acesteia în înțelegerea naturii umane și a problemelor politice, deși semnalează calitatea variabilă a traducerilor și a tipăririi. Mulți apreciază profunzimea ideilor lui Aristotel, dar unii își exprimă nemulțumirea față de anumite ediții și de calitatea tipăririi.

Cartea este considerată profund pătrunzătoare în ceea ce privește umanitatea, politica și virtuțile, oferind o înțelegere clară a conceptelor-cheie. Are un loc central în gândirea Greciei antice și rămâne relevantă și astăzi. Este adesea disponibilă la un preț scăzut, ceea ce o face accesibilă pentru autoeducație în filosofie.

Există probleme semnificative cu anumite ediții, inclusiv calitatea slabă a traducerii, erori de tipărire și lipsa generală de atenție la detalii în tipărire (de exemplu, fără numere de pagină, aspect înghesuit). Unele versiuni nu includ adnotări sau introduceri importante, ducând la confuzie pentru cititori.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Art of Rhetoric

Conținutul cărții:

Aristotel (384-322 î.Hr.), marele gânditor, cercetător și educator grec, se numără printre cele mai importante și influente figuri din istoria filosofiei, teologiei și științei.

S-a alăturat Academiei lui Platon din Atena în anul 367 și a rămas acolo timp de douăzeci de ani. După ce a petrecut trei ani la curtea asiatică a unui fost elev, Hermeias, a fost numit de Filip al Macedoniei în 343/2 pentru a deveni tutorele fiului său adolescent, Alexandru.

După moartea lui Filip, în 336, Aristotel a devenit șeful propriei sale școli, Liceul din Atena, ai cărui adepți erau cunoscuți sub numele de Peripatetici. Din cauza sentimentelor antimacedonene din Atena după moartea lui Alexandru în 323, s-a retras la Chalcis, în Euboea, unde a murit în 322. Aristotel a scris în volum mare despre o gamă largă de subiecte analitice, practice și teoretice.

Retorica, compusă probabil în timp ce era încă membru al Academiei lui Platon, este prima abordare sistematică a discursului public persuasiv bazată pe dialectică, despre care scrisese recent primul manual. Această ediție a Retoricii lui Aristotel, care înlocuiește ediția originală Loeb a lui John Henry Freese, furnizează un text grecesc bazat pe cel al lui Rudolf Kassel, o traducere proaspătă și ample adnotări pe deplin actuale în raport cu studiile moderne.