Ascensiunea Muntelui Carmel

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Ascensiunea pe Muntele Carmel” de Sfântul Ioan al Crucii subliniază profundele sale intuiții spirituale și conținutul teologic profund, observând în același timp și unele provocări în ceea ce privește lizibilitatea și prezentarea. Mulți cititori au găsit cartea iluminatoare și o recomandă pentru creșterea spirituală, deși unii critică tipărirea și calitatea traducerii.

Conținut inspirat care îmbunătățește viața spirituală, explicații amănunțite susținute de citate biblice, profunde perspective teologice și poezii frumoase. Cititorii apreciază dedicarea Sfântului Ioan față de Dumnezeu și îndrumarea cărții pe căi spirituale.

Dimensiunea mică a fontului face dificilă citirea, unele nemulțumiri cu privire la interferența traducerii și complexitatea potențială care poate necesita mai multe lecturi pentru o înțelegere mai profundă.

(pe baza a 37 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ascent of Mount Carmel

Conținutul cărții:

Ascensiunea Muntelui Carmel (spaniolă: Subida del Monte Carmelo) este un tratat spiritual din secolul al XVI-lea al misticului și poetului catolic spaniol Sfântul Ioan al Crucii.

Cartea este un tratament sistematic al vieții ascetice în căutarea unirii mistice cu Hristos, oferind sfaturi și relatând despre propria sa experiență. Alături de o altă lucrare conexă a lui Ioan, intitulată Noaptea întunecată, aceasta detaliază așa-numita Noapte întunecată a sufletului, când sufletul individual trece prin privațiuni pământești și spirituale în căutarea unirii cu Dumnezeu.

Aceste două lucrări, împreună cu Flacăra vie a iubirii și Cântecul spiritual ale lui Ioan, sunt considerate unele dintre cele mai mari lucrări atât din misticismul creștin, cât și din limba spaniolă. Scrisă între 1578 și 1579 în Granada, Spania, după ce a evadat din închisoare, lucrarea Ascensiunea este ilustrată printr-o diagramă a procesului descris în text al progresului sufletului către vârful muntelui Carmel metaforic, unde este întâlnit Dumnezeu. Lucrarea este împărțită în trei secțiuni și este prezentată ca un comentariu la patru strofe poetice ale lui Ioan pe tema nopții întunecate.

Ioan arată cum sufletul își propune să lase în urmă toate legăturile și poftele lumești pentru a obține „nimic mai puțin decât transformarea în Dumnezeu”. (wikipedia.org)