Civilizația și nemulțumirile sale

Recenzii ale cititorilor

În general, recenziile subliniază importanța și relevanța cărții lui Freud „Civilizația și nemulțumirile sale” ca o explorare profundă a conflictului dintre dorințele individuale și cerințele societății. Mulți recenzenți apreciază profunzimea psihologică și perspectivele filosofice oferite de Freud, considerând că este o lectură esențială pentru înțelegerea provocărilor civilizației moderne. Cu toate acestea, mai multe critici menționează dificultăți de înțelegere din cauza stilului complex de scriere al lui Freud, împreună cu preocupări legate de traducerea deficitară și de calitatea anumitor ediții.

⬤ Teme atemporale privind echilibrul dintre dorințele individuale și așteptările societății.
⬤ Percepții psihologice și filosofice profunde.
⬤ Relevant pentru problemele contemporane ale civilizației și comportamentului uman.
⬤ Mulți o consideră o lectură esențială pentru pasionații de psihologie și filosofie.
⬤ Stil de proză direct și inteligibil, în ciuda unei anumite complexități.

⬤ Stil de scriere complex, meandrat, care poate fi greu de urmărit.
⬤ Unele ediții sunt prost traduse sau prost produse, afectând lizibilitatea.
⬤ Conține opinii controversate și învechite care pot ofensa unii cititori.
⬤ Anumiți recenzenți au considerat-o dificil de citit pe cont propriu și au sugerat o abordare mai ghidată.

(pe baza a 114 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Civilization and Its Discontents

Conținutul cărții:

Civilizația și nemulțumirile sale" este una dintre ultimele cărți ale lui Freud, scrisă în deceniul dinaintea morții sale și publicată pentru prima dată în limba germană în 1929. Este considerată cea mai strălucită lucrare a sa.

În ea își expune opiniile cu privire la problema generală a locului omului în lume. Ea încearcă să răspundă la câteva întrebări fundamentale pentru societatea umană și organizarea acesteia: Ce influențe au condus la crearea civilizației? De ce și cum a apărut aceasta? Ce determină traiectoria civilizației? Teoriile lui Freud cu privire la efectul cunoașterii morții asupra existenței umane și la nașterea artei sunt centrale în opera sa. Multe dintre instinctele primitive ale omenirii (de exemplu, dorința de a ucide și pofta insațiabilă de satisfacție sexuală) sunt în mod clar dăunătoare pentru bunăstarea unei comunități umane.

Ca urmare, civilizația creează legi care interzic uciderea, violul și adulterul și aplică pedepse severe dacă aceste porunci sunt încălcate.

Acest proces, susține Freud, este o calitate inerentă a civilizației care insuflă cetățenilor săi un sentiment perpetuu de nemulțumire. Tema lui Freud este că ceea ce funcționează pentru civilizație nu funcționează neapărat pentru om.

Omul, prin natura sa agresivă și egoistă, caută mulțumirea de sine. Despre autor: Sigmund Freud (1856-1939) este una dintre cele mai mari minți ale secolului al XX-lea și fondatorul școlii psihanalitice de psihologie. Printre numeroasele sale lucrări se numără "Ego-ul și Id-ul", "O schiță de psihanaliză", "Civilizația și nemulțumirea sa" și altele.

A fost un neurolog austriac care a devenit cunoscut drept părintele fondator al psihanalizei. Freud s-a calificat ca doctor în medicină la Universitatea din Viena în 1881, apoi a efectuat cercetări în paralizie cerebrală, afazie și neuroanatomie microscopică la Spitalul General din Viena. A fost numit lector universitar în neuropatologie în 1885 și a devenit profesor în 1902.

În crearea psihanalizei, o metodă clinică de tratare a psihopatologiei prin dialog între un pacient și un psihanalist, Freud a dezvoltat tehnici terapeutice precum utilizarea asocierii libere și a descoperit transferul, stabilind rolul central al acestuia în procesul analitic. Redefinirea sexualității de către Freud pentru a include formele sale infantile l-a determinat să formuleze complexul Oedip ca principiu central al teoriei psihanalitice.

Analiza sa a viselor ca împlinire a dorințelor i-a oferit modele pentru analiza clinică a formării simptomelor și a mecanismelor represiunii, precum și pentru elaborarea teoriei sale despre inconștient ca agenție perturbatoare a stărilor conștiente ale minții.