Delir și vis: în Gradiva lui Jensen (o interpretare în lumina psihanalizei a Gradivei)

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.

Titlul original:

Delusion and Dream: in Jensen's Gradiva (an Interpretation in the Light of Psychoanalysis of Gradiva)

Conținutul cărții:

⬤ Delusion and Dream in Jensen's Gradiva German: Der Wahn und die Tr ume in W. Jensens "Gradiva"Sigmund Freud1907 Delusion and Dream in Jensen's Gradiva (German: Der Wahn und die Tr ume in W. Jensens "Gradiva") este un eseu scris în 1907 de Sigmund Freud care supune psihanalizei romanul Gradiva de Wilhelm Jensen, și în special pe protagonistul acestuia. Romanul este despre un tânăr arheolog, Norbert Hanold, care ajunge să își realizeze dragostea pentru prietena sa din copilărie printr-un proces lung și complex, în principal prin asocierea acesteia cu o femeie idealizată sub forma basoreliefului Gradiva. Freud a considerat că romanul oferă un prim exemplu de "ceva ce s-ar putea numi "vindecare prin seducție" sau "vindecare prin iubire"", precum și dovada "că complexul Oedip este încă activ și la adulții normali".

⬤ Un individ izolat, lipsit de lume, Hanold "și-a reprimat amintirea unei fete, Zo Bertgang, cu care a crescut și de care a fost atașat afectuos", dar "un basorelief care înfățișează o femeie tânără, frumoasă, cu un mers aparte, îi amintește inconștient de ea. El o numește "Gradiva", ceea ce înseamnă "femeia care pășește"". După un vis despre "Gradiva" și distrugerea orașului Pompei, Hanold "pleacă la Pompei, unde întâlnește o femeie tânără, foarte vie, pe care o ia drept Gradiva. În cursul întâlnirilor care urmează, el își organizează mania, urmărind și interpretând semne (Gradiva apare la prânz, ora fantomelor și altele asemenea). "Gradiva" încearcă să-l vindece dezvăluindu-i treptat identitatea sa'. Femeia este, desigur, iubita din copilărie a lui Hanold, Zo și "din fericire, "Gradiva" lui este pe cât de vicleană, pe atât de frumoasă. Zo, "sursa" stării sale de rău, devine și agentul rezolvării acesteia, recunoscând iluziile lui Hanold pentru ceea ce sunt, ea îi redă sănătatea mintală, separându-i fanteziile de realitate" - "doar Zo îi poate spune că interesul său arheologic este dorința sublimată pentru ea".

⬤  În ceea ce privește "paragraful final, în care Jensen îl pune pe Hanold să o roage pe Zo să meargă înaintea lui, iar ea se conformează zâmbind", Freud a spus: "Erotic... foot interest".... Mergând înaintea lui imitând "Gradiva" de pe placă, ea găsește cheia terapiei sale'.