Civilizația și nemulțumirile sale

Recenzii ale cititorilor

Recenzile utilizatorilor evidențiază „Civilizația și nemulțumirile sale” ca o explorare profundă a implicațiilor psihologice ale civilizației, în special în ceea ce privește nemulțumirea și agresivitatea. Mulți cititori îi laudă relevanța în prezent și consideră că intuițiile lui Freud sunt transformative și esențiale pentru înțelegerea condiției umane în cadrul structurilor societale.

Cartea este considerată pătrunzătoare, provocatoare și relevantă atât istoric, cât și în societatea contemporană. Criticii menționează adesea accesibilitatea, umorul și abilitățile analitice ale lui Freud. Cartea este considerată o „lectură obligatorie” pentru cei interesați de filosofie și psihologie.

Unii cititori consideră cartea complexă și un pic seacă, indicând că poate fi o provocare ca introducere în ideile lui Freud. Câțiva menționează că anumite cercetări pot părea învechite sau că îi lipsește o oarecare claritate în anumite concepte.

(pe baza a 35 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Civilization and Its Discontents

Conținutul cărții:

Civilizația și nemulțumirile sale" este una dintre ultimele cărți ale lui Freud, scrisă în deceniul dinaintea morții sale și publicată pentru prima dată în limba germană în 1929. Este considerată cea mai strălucită lucrare a sa.

În ea își expune opiniile cu privire la problema generală a locului omului în lume. Ea încearcă să răspundă la câteva întrebări fundamentale pentru societatea umană și organizarea acesteia: Ce influențe au condus la crearea civilizației? De ce și cum a apărut aceasta? Ce determină traiectoria civilizației? Teoriile lui Freud cu privire la efectul cunoașterii morții asupra existenței umane și la nașterea artei sunt centrale în opera sa. Multe dintre instinctele primitive ale omenirii (de exemplu, dorința de a ucide și pofta insațiabilă de satisfacție sexuală) sunt în mod clar dăunătoare pentru bunăstarea unei comunități umane.

Ca urmare, civilizația creează legi care interzic uciderea, violul și adulterul și aplică pedepse severe dacă aceste porunci sunt încălcate.

Acest proces, susține Freud, este o calitate inerentă a civilizației care insuflă cetățenilor săi un sentiment perpetuu de nemulțumire. Tema lui Freud este că ceea ce funcționează pentru civilizație nu funcționează neapărat pentru om.

Omul, prin natura sa agresivă și egoistă, caută mulțumirea de sine. Despre autor: Sigmund Freud (1856-1939) este una dintre cele mai mari minți ale secolului al XX-lea și fondatorul școlii psihanalitice de psihologie. Printre numeroasele sale lucrări se numără "Ego-ul și Id-ul", "O schiță de psihanaliză", "Civilizația și nemulțumirea sa" și altele.

A fost un neurolog austriac care a devenit cunoscut drept părintele fondator al psihanalizei. Freud s-a calificat ca doctor în medicină la Universitatea din Viena în 1881, apoi a efectuat cercetări în paralizie cerebrală, afazie și neuroanatomie microscopică la Spitalul General din Viena. A fost numit lector universitar în neuropatologie în 1885 și a devenit profesor în 1902.

În crearea psihanalizei, o metodă clinică de tratare a psihopatologiei prin dialog între un pacient și un psihanalist, Freud a dezvoltat tehnici terapeutice precum utilizarea asocierii libere și a descoperit transferul, stabilind rolul central al acestuia în procesul analitic. Redefinirea sexualității de către Freud pentru a include formele sale infantile l-a determinat să formuleze complexul Oedip ca principiu central al teoriei psihanalitice.

Analiza sa a viselor ca împlinire a dorințelor i-a oferit modele pentru analiza clinică a formării simptomelor și a mecanismelor represiunii, precum și pentru elaborarea teoriei sale despre inconștient ca agenție perturbatoare a stărilor conștiente ale minții.