Despre doctrina creștină

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază valoarea „Despre doctrina creștină” a lui Augustin ca lucrare teologică semnificativă, cu o influență puternică asupra gândirii și interpretării creștine. Traducerea lui D.W. Robertson este lăudată pentru fidelitatea sa față de originalul latin și stilul fluid în limba engleză. Cu toate acestea, există o anumită confuzie cu privire la faptul că formatul audio este atât „unabridged”, cât și „edited”, ceea ce a dus la sentimente mixte în rândul cititorilor.

⬤ Traducerea fidelă și fluidă îmbunătățește atât experiența academică, cât și cea personală de lectură.
⬤ Perspectivele și învățăturile lui Augustin rămân relevante și profunde pentru înțelegerea teologiei creștine.
⬤ Audiobook-ul citit de Simon Vance este clar și captivant.
⬤ Ea oferă un ghid pentru interpretarea biblică, făcând accesibile gândurile lui Augustin.
⬤ Cartea este concisă, dar informativă și are aplicații practice pentru cititorii moderni.

⬤ O anumită confuzie cu privire la faptul că traducerea este etichetată atât ca fiind „integrală”, cât și „editată”.
⬤ Descrierea lucrării ca fiind instrumentală pentru Reformă poate denatura mesajul intenționat al lui Augustin.
⬤ Anumiți cititori o pot găsi mai puțin atractivă în comparație cu lucrările anterioare ale lui Augustin, cum ar fi „Confesiunile”.
⬤ Stilul academic poate să nu fie pe placul cititorilor ocazionali care caută o lectură de agrement.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On Christian Doctrine

Conținutul cărții:

Cele patru cărți ale Sfântului Augustin Despre doctrina creștină (De Doctrina Christiana, iv libri) sunt un compendiu de teologie exegetică pentru a ghida cititorul în înțelegerea și interpretarea Sfintei Scripturi, conform analogiei credinței. Primele trei cărți au fost scrise a. d. 397.

Al patrulea a fost adăugat 426. El vorbește despre aceasta în Retracțiile sale, Bk. ii., cap. 4, după cum urmează: "Găsind că cărțile despre Doctrina creștină nu erau terminate, am considerat că este mai bine să le finalizez înainte de a trece la revizuirea altora. În consecință, am completat a treia carte, care fusese scrisă până în locul în care se face un citat din Evanghelie despre femeia care a luat leuștean și l-a ascuns în trei măsuri de făină până când totul a fost levigat. Am adăugat și ultima carte și am terminat întreaga lucrare în patru cărți în anul 426): primele trei oferă ajutoare pentru interpretarea Scripturii, iar ultima dă indicații cu privire la modul de a face cunoscută interpretarea noastră. În cea de-a doua carte, am făcut o greșeală cu privire la paternitatea cărții numită în mod obișnuit Înțelepciunea lui Solomon. Căci de atunci am aflat că nu este un fapt bine stabilit, așa cum am spus că este, că Isus, fiul lui Sirah, care a scris cartea Ecleziastul, a scris și această carte: dimpotrivă, am constatat că este cu totul mai probabil ca el să nu fie autorul acestei cărți. Din nou, când am spus: "Autoritatea Vechiului Testament este cuprinsă în limitele acestor patruzeci și patru de cărți", am folosit expresia "Vechiul Testament" în conformitate cu uzul ecleziastic. Dar apostolul pare să limiteze aplicarea numelui "Vechiul Testament" la legea care a fost dată pe Muntele Sinai. Și în ceea ce am spus cu privire la Sf.

După ce Ambrozie, prin cunoștințele sale de cronologie, a rezolvat o mare dificultate, când a arătat că Platon și Ieremia au fost contemporani, memoria mea m-a trădat. Ceea ce a spus cu adevărat acest mare episcop despre acest subiect poate fi văzut în cartea pe care a scris-o, "Despre Sacramente sau Filosofie".".