Femeia stângace (The Left-Handed Woman)

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o poveste despre o femeie care decide să își părăsească soțul, încercând să își construiască o viață pentru ea și pentru copilul ei, pe fondul unor teme legate de singurătate și autonomie personală. Cu toate acestea, povestirea este percepută de mai mulți recenzenți ca fiind rece, impersonală și lipsită de profunzime.

Unii cititori au apreciat natura excentrică și directă a poveștii, considerând-o plăcută în ciuda durității sale. Autenticitatea descrierii vieții de zi cu zi și a emoțiilor a fost recunoscută ca un punct forte.

Mulți recenzenți au găsit cartea plictisitoare, lipsită de sens și rece. Stilul de scriere a fost descris ca fiind impersonal, personajele părând robotice și lipsite de profunzime. Complotul a fost criticat pentru că a fost comun, iar experiența generală de lectură a fost descrisă ca fiind stranie și simplistă.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Left-Handed Woman

Conținutul cărții:

O tânără femeie se confruntă cu singurătatea și alienarea într-o călătorie pentru a-și găsi propria viață, în afara celei de soție și mamă, în romanul The Left-Handed Woman al lui Peter Handke, laureat al Premiului Nobel.

Într-o seară, când Marianne și soțul ei, Bruno, iau cina împreună pentru a sărbători întoarcerea lui dintr-o călătorie de afaceri, Marianne îl ascultă vorbind și își dă seama brusc și definitiv că Bruno o va părăsi. Fie în acel moment, fie în anii următori, ea va fi părăsită. Și, instinctiv, Marianne știe că trebuie să se descurce singură și cu fiul ei cel mic acum, înainte să vină acel moment.

Îl alungă pe Bruno și se instalează într-o viață de singurătate, trăind la început momente de panică, rătăcind neliniștită prin camere devenite sufocante. Liniștea casei o obosește și începe să facă plimbări lungi sau să se întâlnească cu prietena ei apropiată, Franziska.

Treptat, ceea ce a început ca o evadare egoistă din perspectiva viitorului devine de fapt o eliberare. Mediul pe care l-a urât dintotdeauna - un no man's land de case identice, cu toate perdelele trase - dispare; relațiile ei cu cei dragi devin mai puțin amenințătoare, mai puțin necesare; iar Marianne găsește un nou model pentru viața ei și puterea de a merge mai departe singură.

Handke însuși a adaptat romanul într-un film cu același nume în 1978.