Filosofia sfârșitului de artă în Hegel, Nietzsche și Danto

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

End-Of-Art Philosophy in Hegel, Nietzsche and Danto

Conținutul cărții:

Această carte examinează tezele puțin cunoscute ale sfârșitului artei ale lui Hegel, Nietzsche și Danto. Afirmația "sfârșitul artei" este adesea asociată cu sfârșitul unui anumit standard de gust sau îndemânare.

Cu toate acestea, la un nivel mai profund, ea se referă la o transformare a modului în care înțelegem din punct de vedere filosofic relația noastră cu "lumea". Hegel, Nietzsche și Danto depun eforturi filosofice pentru a depăși dualismul cartezian, redesenând liniile tradiționale dintre minte și materie. Hegel vede depășirea materialului în ideal, Nietzsche nivelează cele două lumi într-una singură, iar Danto împarte lumea în material reprezentativ și nereprezentativ.

Aceste încercări de a depăși dualismul necesită noțiuni ale sinelui care diferă semnificativ de cele tradiționale; granițele redesenate arată că arta și filosofia înțeleg aspecte esențiale, dar diferite ale existenței umane. Cu toate acestea, niciuna dintre perspective nu înțelege pe deplin dualitatea.

Apariția sfârșitului artei are loc atunci când unui aspect i se acordă prioritate: pentru Hegel și Danto, este vorba de lentila esențialistă a filosofiei și, în cazul lui Nietzsche, de puterea transformatoare a creativității artistice. Astfel, cartea susține că afirmația privind sfârșitul artei este evitată dacă o teorie a artei leagă practica internă a creației artistice de toate formele istorice ale artei.