Introducere în sociologie

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o serie de prelegeri ale lui Theodore Adorno, traduse de Edmund Jephcott, care aprofundează teoria socială și critică cercetarea socială americană. Adorno pledează împotriva individualismului metodologic și subliniază interconexiunea dintre alegerile individuale și structurile societale mai largi. Traducerea este lăudată pentru relevanța și legătura sa cu problemele contemporane. Stilul de scriere este mai accesibil decât era de așteptat, ceea ce o face o lectură valoroasă.

⬤ Bine tradusă de Edmund Jephcott, oferind relevanță contemporană.
⬤ Stil de scriere accesibil în comparație cu textele tipice ale lui Adorno.
⬤ Oferă critici pătrunzătoare ale sociologiei americane și ale individualismului metodologic.
⬤ Se implică în idei filosofice importante, influențate în special de Kant.

⬤ Unii cititori pot considera profunzimea conținutului o provocare, în ciuda accesibilității.
⬤ Cartea poate să nu funcționeze ca o introducere convențională în sociologie, putându-i deruta pe cei care nu sunt familiarizați cu criticile lui Adorno.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Introduction to Sociology

Conținutul cărții:

Introducere în sociologie distilează decenii de muncă distinsă în sociologie a unuia dintre cei mai influenți gânditori ai acestui secol în domeniile teoriei sociale, filosofiei, esteticii și muzicii. Acesta constă într-un curs de șaptesprezece prelegeri ținute de Theodor W. Adorno în mai-iulie 1968, ultima serie de prelegeri înainte de moartea sa în 1969. Captate de magnetofon (pe care Adorno îl numea "amprenta minții vii"), aceste prelegeri prezintă un Adorno oarecum diferit și mai accesibil față de cel care a compus proza impecabil articulată și aproape interzis de perfectă a lucrărilor publicate în timpul vieții sale. Aici putem urmări gândirea lui Adorno în plin proces de formare (vorbea pe baza unor note scurte), înzestrată cu spontaneitatea și energia cuvântului rostit. Prelegerile constituie o introducere ideală în opera lui Adorno, aclimatizând cititorul la densitatea mai mare de gândire și limbaj a textelor sale clasice. Ținute în momentul "disputei pozitiviste" din sociologie, Adorno apără poziția "Școlii de la Frankfurt" împotriva criticilor aduse de sociologii pozitiviști dominanți. El expune o concepție a sociologiei ca disciplină care merge dincolo de compilarea și interpretarea faptelor empirice, adevărul său fiind inseparabil de structura esențială a societății însăși.

Adorno vede sociologia nu ca pe o disciplină academică printre altele, ci ca pe o disciplină globală care influențează toate aspectele vieții sociale. Urmărind istoria disciplinei și insistând asupra faptului că contextul istoric este constitutiv pentru sociologia însăși, Adorno abordează o gamă largă de subiecte, inclusiv: scopul studierii sociologiei.

Relația dintre sociologie și politică.

Influența lui Saint-Simon, Comte, Durkheim, Weber, Marx și Freud.

Contribuțiile etnologiei și antropologiei.

Relația dintre metodă și subiect.

Problemele analizei cantitative.

Fetișizarea științei.

Și separarea sociologiei de filosofia socială.