O schiță de psihanaliză

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un rezumat concis al activității de o viață a lui Freud în psihanaliză, oferind cititorilor o perspectivă asupra teoriilor și gândurilor sale. Deși servește ca o introducere utilă la ideile lui Freud, are limitări din cauza naturii sale neterminate și a unor concepte învechite. În general, cititorii apreciază claritatea scrierii, dar observă o anumită repetitivitate și defensivă în argumentele lui Freud.

⬤ Stil de scriere clar și concis; ușor de citit.
⬤ Servește drept o bună introducere în teoriile lui Freud.
⬤ Evidențiază idei importante privind psihologia umană.
⬤ Oferă o perspectivă fascinantă asupra gândurilor lui Freud mai târziu în viață.
⬤ O resursă bună pentru studenții la psihologie și filosofie.

⬤ Cartea este neterminată, ceea ce lasă unele concepte incomplete.
⬤ Unii consideră teoriile învechite sau nu sunt riguroase din punct de vedere științific.
⬤ Repetitivitate remarcată de cititorii familiarizați cu lucrările anterioare ale lui Freud.
⬤ Poate fi densă cu jargon tehnic pentru unii cititori.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

An Outline of Psycho-Analysis

Conținutul cărții:

2011 Reeditare a ediției londoneze din 1949.

Freud, revenind la un proiect anterior de a oferi o imagine de ansamblu a psihanalizei, a început să scrie această lucrare la Viena în 1938, în timp ce aștepta să plece la Londra. Până în septembrie 1938 scrisese trei sferturi din carte, care a fost publicată în 1940, la un an după moartea sa.

Compusă din trei secțiuni, "Schița" se deschide cu o descriere a aparatului psihic, inclusiv organizarea sa spațială și diferențierea în agenții. Eul, care se dezvoltă prin contactul cu lumea exterioară, încearcă să reconcilieze nevoile id-ului, ale superego-ului și ale realității. Id-ul reprezintă trecutul ereditar, superego-ul, tradiția.

Puterile, care sunt în esență conservatoare și localizate în id, reprezintă nevoile somatice ale psihicului. Erosul și pulsiunea de distrugere, sau de moarte, fie că sunt antagoniste sau combinate în funcțiile biologice, sunt cele două pulsiuni fundamentale.