Titlul original:
Language Policy in Superdiverse Indonesia
Conținutul cărții:
Indonezia are o bogăție lingvistică extrem de diversă, cu 707 limbi conform unei estimări, sau 731 de limbi și peste 1 100 de dialecte conform unei alte estimări, vorbite de peste 600 de etnii răspândite pe cele 17 504 insule ale arhipelagului. Limbile indigene mai mici, utilizate la nivel local, se luptă pentru supraviețuire alături de indoneziană, care este limba națională, de lingua francas regionale, de principalele limbi indigene, de limbile de patrimoniu, de limbajele semnelor și de limbile lumii precum engleza, araba și mandarina, pentru a nu mai menționa varietățile lingvistice emergente și practicile de amestecare a limbilor. Cum gestionează guvernul aceste limbi în diferite domenii, cum ar fi educația, mass-media, locul de muncă și publicul, echilibrând în același timp preocupările privind periclitarea limbilor și nevoia de participare la comunitatea globală?
Subhan Zein afirmă că superdiversitatea este cheia înțelegerii și evaluării acestor probleme complexe și a răspunsurilor lor complicate, contestate și inovatoare în situația sociolingvistică complexă, dinamică și policentrică din Indonezia, pe care el o conceptualizează drept superglosie. Acest lucru ne oferă oportunitatea de a aprofunda un astfel de context prin intermediul perspectivei lingvistice și a superdiversității care este în ascensiune.
Zein examinează temele emergente care au dominat discursul privind politica lingvistică, inclusiv statutul, prestigiul, corpus-ul, achiziția, cultivarea, schimbarea și periclitarea limbii, revitalizarea, genocidul lingvistic și imperialismul, educația multilingvă, politica de personal, translimbajul, politica lingvistică familială și engleza globală. Aceste domenii de actualitate sunt discutate critic într-o manieră integrată în contextul socio-cultural, politic și religios elaborat al Indoneziei, precum și al punerii în aplicare a autonomiei regionale. În acest fel, Zein identifică strategii pentru politica lingvistică care să contribuie la informarea cercetătorilor și la elaborarea politicilor, oferind în același timp un cadru de referință pentru adoptarea perspectivei superdiversității asupra politicii lingvistice specifice în alte părți ale lumii.
