Evaluare:
Recenziile la „Pygmalion” evidențiază farmecul și relevanța piesei, contrastând-o cu adaptarea cinematografică mai romanțată „My Fair Lady”. Cititorii apreciază comentariul social și profunzimea personajelor, dar observă inconsecvențe în diferitele ediții. Personajul Elizei stârnește dezbateri, unii considerând-o puternică, iar alții frustrantă. Textul original include observații semnificative care diferă de cele din musical, ceea ce duce la sentimente contradictorii cu privire la personaje și la dezvoltarea lor.
Avantaje:⬤ Oferă un comentariu social profund cu privire la clasă și identitate.
⬤ Limbajul și stilul de scriere sunt lăudate pentru sarcasmul și inteligența lor.
⬤ Conține context istoric și informații suplimentare în unele ediții.
⬤ Scurtă și ușor de citit deoarece este o piesă de teatru.
⬤ Oferă un final diferit, mai realist în comparație cu „My Fair Lady”.
⬤ Unele ediții sunt criticate pentru scenele lipsă și editarea slabă.
⬤ Personajele pot părea antipatice sau greu de identificat.
⬤ Dialogul poate părea dispersat sau plat în unele interpretări.
⬤ Opinii diferite cu privire la portretul Elizei; unii o consideră enervantă sau pasivă.
⬤ Dificultăți în înțelegerea dialectului inițial al Elizei.
(pe baza a 413 recenzii ale cititorilor)
„Pygmalion” este considerată a fi una dintre cele mai mari opere ale lui George Bernard Shaw.
Este povestea modului în care arogantul profesor de fonetică Henry Higgins o învață pe umila florăreasă Eliza Doolittle să își piardă accentul cockney și să vorbească ca o doamnă. „Pygmalion” este o piesă comică ingenioasă care examinează artificialitatea distincțiilor de clasă socială și arată că este nevoie de mai mult decât să vorbești ca o doamnă pentru a deveni una.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)