Pygmalion

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Pygmalion” de George Bernard Shaw evidențiază punctele forte ale piesei în ceea ce privește caracterul și comentariul social, în special în comparație cu adaptarea muzicală „My Fair Lady”. Cititorii apreciază textul original pentru umorul său, profunzimea și descrierea dezvoltării caracterului Elizei. Cu toate acestea, există critici referitoare la relatabilitatea personajelor și la faptul că unele ediții sunt prost editate sau incomplete.

⬤ Text ușor de citit și captivant
⬤ Context istoric bogat și prefață interesantă
⬤ Explorare mai bună a temelor legate de identitate și clasă socială în comparație cu „My Fair Lady”
⬤ Portret puternic al personajelor, în special al Elizei Doolittle
⬤ Mulți cititori au considerat finalul original mai credibil
⬤ Potrivit pentru uz academic cu informații suplimentare
⬤ Dimensiunea concisă îl face o lectură rapidă.

⬤ Se pare că unele ediții au probleme de editare și de formatare
⬤ Este posibil ca personajele să nu fie relaționabile sau să nu se răscumpere
⬤ Dialogul poate părea dispersat și învechit
⬤ Diferențele față de adaptarea cinematografică i-au surprins negativ pe unii cititori
⬤ Lipsa de claritate în unele ediții a făcut dificilă urmărirea în clasă
⬤ Personajul Eliza poate fi perceput ca fiind enervant de către unii.

(pe baza a 413 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

"Dacă nu poți aprecia ceea ce ai, mai bine ai lua ceea ce poți aprecia.".

- George Bernard Shaw, Pygmalion.

"Pygmalion va fi o revelație pentru oricine este familiarizat cu My Fair Lady. Problemele de clasă și de gen care l-au fascinat pe Shaw încă ating o coardă sensibilă pentru publicul modern." -- J. D. Atkinson, British Theatre Guide.

"O poveste de dragoste cu o bruscă dibăcie și o bogăție de umor." - New York Times (1914)

Această piesă atemporală îi va încânta cu siguranță pe cititorii contemporani. Pygmalion a fost scrisă de renumitul dramaturg britanic George Bernard Shaw. Titlul provine de la figura mitologică greacă Pygmalion. În mitologia greacă antică, Pygmalion era un bărbat care s-a îndrăgostit de una dintre sculpturile sale, care apoi a prins viață. Influența acestui mit este evidentă în întreaga piesă.

Piesa o urmărește pe tânăra florăreasă Eliza; debutul are loc în momentul în care Freddy Eynsford-Hill, un cățărător social, dă peste Eliza în graba sa de a lua un taxi, ceea ce o face să piardă toate florile de peste zi. Eliza și accentul ei puternic sunt observate de Henry Higgins, profesor de fonetică, și de colegul său filolog, colonelul Pickering. Higgins îi declară cu încredere lui Pickering că ar putea să o facă pe Eliza să treacă drept ducesă oferindu-i lecții de elocvență. În cinci acte hilare și pline de spirit se desfășoară relațiile dintre aceste patru personaje.

Prezentată pentru prima dată publicului în 1913, piesa a fost pusă în scenă în întreaga lume. Una dintre cele mai faimoase piese ale lui Shaw, piesa a făcut obiectul unei adaptări cinematografice foarte apreciate și a influențat musicalul "My Fair Lady".

George Bernard Shaw s-a născut în Dublin, Irlanda, în 1856. Acest dramaturg, critic și activist politic irlandez este probabil cel mai bine cunoscut pentru influența sa asupra teatrului occidental prin opere precum Pygmalion. Shaw a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai generației sale și a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1925 "pentru opera sa marcată atât de idealism, cât și de umanitate, satira sa stimulantă fiind adesea infuzată cu o frumusețe poetică singulară". Cuvântul "shavian" a intrat în limba engleză ca modalitate de exprimare a ideilor lui Shaw și a metodelor sale de comunicare. Acesta este cunoscut în special pentru utilizarea realismului și pentru modul în care își împletește ideile politice, sociale și religioase în operele sale.