Pygmalion (Wisehouse Classics Edition)

Recenzii ale cititorilor

Recenziile pentru piesa „Pygmalion” evidențiază un amestec de apreciere pentru abilitatea lui Shaw în dezvoltarea personajelor și comentariul social, notând totodată diferențele față de adaptarea muzicală „My Fair Lady”. Cititorii consideră piesa plăcută și relevantă, deși unii critică personajele pentru că sunt antipatice și dialogul ca fiind dispersat. De asemenea, sunt menționate variabilitatea calității ediției și problemele de formatare.

⬤ Oferă context istoric și perspective în dezvoltarea personajelor.
⬤ Mulți cititori apreciază umorul și comentariul social.
⬤ Finalul este considerat mai realist în comparație cu musicalul.
⬤ Lectură scurtă, rapidă și ușor de digerat.
⬤ Teme relevante pentru societatea modernă.

⬤ Unele personaje, în special Eliza, sunt percepute ca fiind antipatice sau enervante.
⬤ Dialogul poate fi considerat dispersat și lipsit de profunzime.
⬤ Calitatea ediției variază, cu reclamații de scene lipsă sau erori în unele ediții.
⬤ Cititorii o pot găsi mai puțin captivantă decât adaptările muzicale.

(pe baza a 413 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

PYGMALION este o piesă de teatru de George Bernard Shaw, numită după un personaj mitologic grec. A fost prezentată pentru prima dată publicului pe scenă în 1913.

Profesorul de fonetică Henry Higgins face un pariu că poate antrena o florăreasă din Cockney, Eliza Doolittle, să treacă drept ducesă la petrecerea în grădină a unui ambasador, învățând-o să-și asume o aparență de noblețe, al cărei element cel mai important, crede el, este vorbirea impecabilă. Piesa este o critică acerbă a rigidului sistem britanic de clasă al vremii și un comentariu despre independența femeilor. În mitologia greacă antică, Pygmalion s-a îndrăgostit de una dintre sculpturile sale, care apoi a prins viață.

Ideea generală a acestui mit a fost un subiect popular pentru dramaturgii englezi din epoca victoriană, inclusiv pentru W. S.

Gilbert, una dintre influențele lui Shaw, care a scris o piesă de succes bazată pe această poveste, intitulată Pygmalion and Galatea, prezentată pentru prima dată în 1871. Shaw ar fi fost familiarizat și cu versiunea burlescă, Galatea sau Pygmalion inversat.

Piesa lui Shaw a fost adaptată de numeroase ori, mai ales sub forma musicalului My Fair Lady și a filmului cu același nume. (mai multe o: www.wisehouse-classics.com)