Pygmalion: O piesă de teatru de George Bernard Shaw

Recenzii ale cititorilor

Comentariile utilizatorilor despre „Pygmalion” evidențiază punctele sale forte ca piesă clasică cu o dezvoltare bogată a personajelor și comentarii sociale, contrastând-o în același timp cu musicalul „My Fair Lady”. Recenzenții apreciază emanciparea Elizei Doolittle și critica pe care piesa o face clasei sociale, dar unii remarcă dialogul învechit și defectele de caracter care diminuează implicarea. În general, recenzenții consideră cartea plăcută și valoroasă, în special pentru contextul său istoric și profunzimea literară.

⬤ Explorarea captivantă a unor teme precum clasa socială și rolurile de gen
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor, în special a Elizei Doolittle, care exemplifică independența
⬤ Contextul istoric îmbunătățește experiența de lectură
⬤ Umor bun și spirit în scrisul lui Shaw
⬤ Scurtă și ușor de citit, ceea ce o face accesibilă pentru multe categorii de public
⬤ Edițiile cu informații suplimentare ajută cititorii să înțeleagă mai bine contextul.

⬤ Unele personaje sunt percepute ca fiind antipatice sau cu defecte, ceea ce face dificilă conectarea
⬤ Dialogul poate părea învechit sau împrăștiat
⬤ Unele ediții pot avea scene lipsă sau erori de tipărire, ceea ce duce la confuzie
⬤ Diferențele față de musical pot dezamăgi fanii care se așteaptă la o rezolvare romantică
⬤ Anumite ediții pot să nu aibă spațierea și formatarea corespunzătoare, împiedicând lizibilitatea.

(pe baza a 413 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Pygmalion: A play by George Bernard Shaw

Conținutul cărții:

Pygmalion este o piesă de teatru de George Bernard Shaw, numită după o figură mitologică greacă. A fost prezentată pentru prima dată publicului pe scenă în 1913.

În mitologia greacă antică, Pygmalion s-a îndrăgostit de una dintre sculpturile sale, care apoi a prins viață. Ideea generală a acestui mit a fost un subiect popular pentru dramaturgii englezi din epoca victoriană, inclusiv una dintre influențele lui Shaw, W. S. Gilbert, care a scris o piesă de succes bazată pe această poveste, intitulată Pygmalion and Galatea, care a fost prezentată pentru prima dată în 1871. Shaw ar fi fost, de asemenea, familiarizat cu versiunea burlescă, Galatea, or Pygmalion Reversed. Piesa lui Shaw a fost adaptată de numeroase ori, mai ales în musicalul My Fair Lady și în versiunea cinematografică a acestuia.

Shaw a menționat că personajul profesorului Henry Higgins a fost inspirat de mai mulți profesori britanici de fonetică: Alexander Melville Bell, Alexander J. Ellis, Tito Pagliardini, dar mai ales, irascibilul Henry Sweet.