Siddhartha

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Siddhartha” de Hermann Hesse este o explorare profundă a descoperirii de sine și a iluminării, bogată în filosofie budistă. În timp ce mulți cititori o consideră frumos scrisă și profund inspiratoare, există preocupări notabile cu privire la traduceri, în special în ediția Kindle, care a fost criticată pentru greșelile de scriere și frazarea slabă.

⬤ Scriere frumoasă, poetică și bogată în imagini.
⬤ Perspective filosofice profunde care inspiră reflecția și descoperirea de sine.
⬤ Narațiune captivantă care ilustrează concepte budiste cheie și dezvoltarea personală.
⬤ Mulți cititori au găsit-o relatabilă și aplicabilă propriei lor vieți, revizitând adesea lecțiile sale.
⬤ Temele de iluminare ale cărții rezonează cu un public larg, ceea ce o face reconfortantă pentru cei care caută un sens.

⬤ Probleme legate de calitatea traducerilor, în special în ediția Kindle, care conduc la greșeli de scriere și fraze ciudate.
⬤ Unii cititori au găsit ritmul lent sau monoton, ceea ce a afectat experiența lor de lectură.
⬤ Stilul prozei poate fi dificil, cu propoziții interminabile și inconsecvențe gramaticale.
⬤ Anumite părți ale poveștii pot părea nepotrivite pentru cititorii mai tineri.

(pe baza a 1862 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Siddhartha este un roman de Hermann Hesse care tratează călătoria spirituală a unui indian pe nume Siddhartha în timpul lui Buddha. Cartea, al nouălea roman al lui Hesse (1922), a fost scrisă în limba germană, într-un stil simplu, puternic și liric.

A fost publicată în S. U. A.

în 1951 și a devenit influentă în anii 1960.

Hesse a dedicat Siddhartha lui Romain Rolland și Wilhelm Gundert. Povestea începe prin a picta o imagine a lui Siddhartha ca fiu perfect: inteligent, atletic, ascultător și chipeș.

Cu toate acestea, el vede în cele din urmă limitele vieții de brahman și își părăsește casa pentru a se alătura asceților împreună cu tovarășul său Govinda. Cei doi pornesc în căutarea iluminării. După ce văd limitele ascetismului, cei doi călătoresc pentru a-l întâlni pe Buddha.

Govinda este imediat impresionat și se refugiază în Buddha. Siddhartha respectă iluminarea lui Buddha, dar realizează că nicio învățătură, nici măcar cea a lui Buddha, nu poate capta iluminarea. A doua jumătate a cărții începe cu Siddhartha impresionând o curtezană frumoasă și bogată.

Aceasta îi pune la dispoziție o slujbă pentru ca el să își poată permite lucruri frumoase care să o impresioneze. Inițial văzând acest lucru ca pe un joc pentru copii, el se trezește în cele din urmă prins în comerțul, băutura și jocurile de noroc ale unei vieți de negustor.

El pleacă din nou în pădure. După ce se instalează într-o viață plăcută, împărțind sarcinile de feribot cu un prieten înțelept, Siddhartha află că este tatăl unui fiu. El încearcă să-l crească pe băiat în această viață simplă, dar băiatul devine frustrat și se întoarce la oraș.

Siddhartha simte în sfârșit durerea iubirii, ceea ce îl conduce la o compasiune profundă pentru toți semenii săi.