Adevăratul prieten: Il vero amico

Titlul original:

The True Friend: Il vero amico

Conținutul cărții:

Fidelă amestecului de spirit comic și farsă al lui Goldoni, intriga este o succesiune uluitor de rapidă de răsturnări de situație, care se dezvăluie abia în ultimele rânduri, cu un final surprinzător.

Doi prieteni sunt îndrăgostiți de aceeași tânără femeie. Nici unul nu vrea să-și pună prietenia în pericol. Cum poate triumfa dragostea fără ca prietenia lor să fie ruptă? Goldoni explorează conflictele apărute atunci când Florindo trebuie să aleagă între Lelio, cel mai bun prieten al său, și Rosaura, logodnica celui mai bun prieten al său. La această enigmă se adaugă problemele legate de asigurarea zestrei de către Ottavio, bătrânul zgârcit, și urmărirea neîncetată a lui Florindo de către Beatrice cea matură.

Acțiunea piesei este plasată în Bologna, în casa lui Lelio. Florindo este oaspete împreună cu servitorul său credincios. Încă din debutul piesei, Florindo încearcă să se întoarcă acasă, la Veneția, pentru a nu strica relația prietenului său. Cu toate acestea, plecarea sa este împiedicată în mod repetat de gazdele sale, ceea ce duce la complicații una după alta.

De la început, intriga este intensă și rapidă, cu inversări care se succed rapid în acțiune. Acest lucru creează un suspans care continuă pe tot parcursul piesei, pe măsură ce potențialii parteneri de căsătorie sunt schimbați înainte și înapoi până la final, când publicul descoperă în sfârșit care va fi destinul personajelor principale. Va prevala dragostea sau prietenia?

Elementul venețian este adus în această piesă prin Florindo și servitorul său, ambii venețieni. În afară de aceste două personaje, toate celelalte sunt portretizate ca fiind egoiste, egoiste și viclene - fie că sunt servitori sau stăpâni. Tensiunea este menținută la un nivel constant ridicat prin luptele dintre personaje. Aceste lupte nu sunt generate doar de dragoste și prietenie, ci și de generație și de societate. În plus, există complicația suplimentară a contrastului dintre ideile despre realitate ale personajelor, care se înșală reciproc. Acest lucru creează ironie dramatică și umor, deoarece publicul știe mai multe decât oricare dintre personajele de pe scenă.

Această traducere perspicace a fost aclamată de cercetătorii lui Goldoni pentru că păstrează cu brio ritmul, umorul și ritmul rapid caracteristice dialogului lui Goldoni, în timp ce monologurile sunt considerate la fel de izbitoare în noua limbă ca în original.