Titlul original:
Aleksei Stepanovich Khomyakov
Conținutul cărții:
Prima traducere în limba engleză din limba rusă: "Aleksei Stepanovici Khomyakov" este o carte pătrunzătoare scrisă în 1912 de eminentul filosof religios rus, Nicolae Berdyaev (1874-1948). Sub perspectiva "Khomyakov și noi", cartea explorează, în profunzime și cu ample citate, detalii din viața și gândirea lui Khomyakov.
Cartea prezintă o serie de ironii. A. S. Khomyakov a fost o figură intelectuală centrală în cadrul curentului slavofilismului clasic, care este de obicei trecut cu vederea de studenții gândirii rusești ca o apărare conservatoare a înapoierii vechiului stil de viață rusesc; viziunea lui Khomyakov asupra Europei, cu toate acestea, ca "țara minunilor sfinte" explodează această calomnie. Mai degrabă, este vorba de o Europă care trebuie să fie profund angajată în acord cu psihicul național rus, nu doar un papagal al Occidentului. Astfel, Khomyakov i-a reelaborat pe Hegel și Schelling într-o filosofie a "idealismului concret" bazată pe "o viață integrală".
Slavofilii au sprijinit autocrația rusă, însă Khomyakov era considerat un "om periculos" de către funcționarii țarului. Khomyakov a întemeiat Autocrația pe un eveniment istoric, când poporul rus l-a ales în mod pașnic și de comun acord pe Mihail Romanov și pe descendenții săi pentru a-și "asuma povara guvernării". Aceasta a fost o "pastilă otrăvită". Khomyakov era un susținător înfocat al Bisericii Ortodoxe, dar scrierile sale teologice nu aveau voie să fie publicate și trebuiau să fie tipărite în străinătate, în limba franceză.
Libertatea, libertatea autentică era un principiu de bază al conservatorismului slavofil, ceea ce le făcea incompatibile pentru a fi angajate de birocrație, pe care o detestau. Khomyakov discernea în istorie două tipuri de creație conflictuale: unul, în fetișul magic, o minte orientată spre necesitate și materialitate exterioară, lucrări masive din pietre mute fără viață; celălalt, reflectând libertatea interioară și plasticitatea fluidă a vieții, întemeiată pe cuvântul uman și pe conștiința unicității "persoanei".
Biserica Ortodoxă a fost un motiv central în gândirea slavofilă. Khomyakov a văzut esența interioară a Bisericii ca fiind compusă din "dragoste și libertate". Împotriva pretențiilor papale, el a inventat conceptul de Sobornost', o viziune a adevăratei catolicități întemeiată pe comunitate, bazată nu pe forță și supunere oarbă, ci mai degrabă pe dragoste și libertate autentice, așa cum trebuie să fie orice comunitate adevărată.
Berdyaev îl critică pe Khomyakov în diferite puncte: încrederea într-un stil de viață static și învechit, surzenia lor apocaliptică la imperativul "Vie Împărăția Ta" al rugăciunii "Tatăl nostru", o insensibilitate la dinamica mistică a sacramentelor și a misticismului în general și o ostilitate oarbă față de moștenirea religioasă a catolicismului roman și a popoarelor romanice, în afară de problema papalității. Dar în Berdyaev rezonează puternic motivele sale centrale deja existente de persoană, libertate, creativitate, spirit, care sunt evidente și în gândirea lui Khomyakov, într-o formă embrionară. Toate acestea fac din Khomyakov un revoluționar în spirit sub o aparență conservatoare. Un paradox curios destul de ironic Acest lucru face ecou în spirit și celebrei zicale a Sfântului Alexandru Nevski: "Nu în putere este Dumnezeu, ci în adevăr".
Aceasta este prima apariție a cărții lui Berdyaev din 1912, "Aleksei Stepanovich Khomyakov", în traducere engleză. Aceasta reprezintă încă o lucrare indisponibilă până în prezent în cadrul seriei noastre continue de eforturi de traducere a textelor primare din filosofia religioasă rusă, sub amprenta "frsj Publications".
