Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 25 voturi.
Disertația lui Schopenhauer din 1813 privind rădăcina cvadruplă a teoremei rațiunii suficiente (latină: principium rationis sufficientis) este principiul general din istoria logicii și filosofiei, formulat în diferite moduri și, de asemenea, utilizat în diferite funcții: Fiecare ființă sau cunoaștere poate și/sau trebuie să fie trasată înapoi la o alta într-un mod adecvat. „Teorema terenului” se prezintă ca un termen generic comun, ca rădăcina comună a tuturor tipurilor de relații așa cum apar ele în lumea imaginată.
Schopenhauer atribuie aceste relații la patru clase diferite, în fiecare dintre care anumite obiecte interacționează în moduri diferite, adică prevalează o formă diferențiată a propoziției de la sol. Arthur Schopenhauer (1788-1860) a fost un filosof, autor și profesor universitar german.
Schopenhauer a dezvoltat o doctrină care cuprindea în egală măsură epistemologia, metafizica, estetica și etica. În cadrul filosofiei secolului al XIX-lea, el și-a dezvoltat propria poziție de idealism subiectiv și a fost unul dintre primii filosofi din lumea vorbitoare de limbă germană care a susținut convingerea că lumea se bazează pe un principiu irațional.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)