Înțelepciunea vieții și sfaturile și maximele

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Arthur Schopenhauer prezintă o viziune pesimistă, dar provocatoare asupra vieții, suferinței și naturii umane. Cititorii consideră filozofia sa practică și pătrunzătoare, deși unii îi critică scriitura densă și opiniile învechite cu privire la anumite probleme sociale. În timp ce mulți apreciază înțelepciunea și relevanța atemporală a conceptelor sale, alții consideră că tonul cărții poate să nu rezoneze cu cititorii optimiști.

⬤ Perspective provocatoare asupra problemelor personale, comportamentului uman și relațiilor
⬤ filozofie practică care este relevantă astăzi
⬤ oferă sfaturi înțelepte pentru navigarea prin provocările vieții
⬤ bine primită de fanii lui Schopenhauer
⬤ unele ediții au fost remarcate ca fiind de înaltă calitate
⬤ secțiuni ușor de înțeles care oferă claritate asupra condiției umane.

⬤ Stil de scriere dens care poate fi greu de digerat
⬤ unele atitudini învechite față de femei, rase și clase sociale care reflectă epoca în care a fost scrisă
⬤ probleme cu calitatea tipăririi semnalate în anumite ediții
⬤ un ton care poate părea excesiv de cinic pentru cititorii mai optimiști.

(pe baza a 39 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Wisdom of Life and Counsels and Maxims

Conținutul cărții:

2018 Retipărire a edițiilor din 1901 și 1896. Două titluri într-un singur volum.

Principalul metafizician german al secolului al XIX-lea, Arthur Schopenhauer (1788-1860) a exercitat o influență mult dincolo de lumea filosofiei, având adepți de la Richard Wagner și Friedrich Nietzsche la Leo Tolstoi și Thomas Mann. Printre principalele contribuții ale lui Schopenhauer în domeniul filosofiei se numără respingerea idealismului contemporanilor săi și îmbrățișarea unei varietăți practice de pesimism. El renunță la jargonul filosofic tradițional în favoarea unui stil alert, convingător, care utilizează termeni direcți pentru a exprima metafizica voinței.

În Înțelepciunea vieții, un eseu din lucrarea finală a lui Schopenhauer, Parerga und Paralipomena (1851), filosoful favorizează puterea voinței individuale și deliberarea independentă și rațională în detrimentul tendinței de a acționa pe baza impulsurilor iraționale. El examinează modalitățile prin care viața poate fi organizată pentru a obține cel mai înalt grad de plăcere și succes, prezintă liniile directoare pentru a obține acest mod de viață plin și bogat și recomandă ca și o viață bine trăită să aspire întotdeauna la înălțimi mai mari.