Pedagogia libertății: Etică, democrație și curaj civic

Recenzii ale cititorilor

„Pedagogia libertății” a lui Paulo Freire contestă noțiunile tradiționale de educație, pledând pentru o abordare subiectivă în care profesorii acționează ca avocați ai celor oprimați. Ea subliniază importanța înțelegerii contextelor sociale, a confruntării cu nedreptățile și a promovării relațiilor dialogice în educație. Cartea este văzută ca un apel la acțiune împotriva neoliberalismului și promovează o viziune a educației care respectă și dezvoltă subiectivitatea atât a profesorilor, cât și a elevilor.

⬤ Profund pătrunzătoare și provocatoare, contestând metodele convenționale de educație.
⬤ Încurajează fundamentele etice și morale în practicile didactice.
⬤ Subliniază importanța contextului social și are o puternică perspectivă politică.
⬤ Accesibilă pentru cei care au citit alte lucrări ale lui Freire; considerată lectură esențială pentru educatori.
⬤ Articulează o abordare iubitoare și respectuoasă a educației, care inspiră practica reflexivă.

⬤ Dens și uneori dificil de citit; poate fi nevoie de un dicționar pentru înțelegere.
⬤ O poziție politică puternică poate să nu rezoneze cu toți cititorii, în special cu cei cu opinii conservatoare.
⬤ Unii cititori au considerat că structura este mai puțin organizată decât se așteptau.
⬤ Familiaritatea presupusă cu alte texte ale lui Freire poate fi necesară pentru o înțelegere deplină.

(pe baza a 32 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Pedagogy of Freedom: Ethics, Democracy, and Civic Courage

Conținutul cărții:

Acest volum analizează teritoriul învățării și al activismului, esența vieții umane.

Această carte arată de ce un mod angajat de învățare și predare este esențial pentru crearea individului, a culturii și a istoriei. Autorul, Paulo Freire, găsește în societatea globală emergentă un nou context în care educația nu poate fi indiferentă la reproducerea ideologiilor dominante și la interogarea acestora.

Freire arată de ce acceptarea fatalismului duce la pierderea libertăților personale și societale, argumentează împotriva liberalismului progresist și a acceptării sale a unei lumi în care sărăcia trebuie să coexiste inevitabil cu opulența.