Prelegerile lui Wittgenstein despre fundamentele matematicii, Cambridge, 1939

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o lectură provocatoare, dar plină de satisfacții, care se adâncește în filosofia matematicii, explorând legăturile dintre limbajul matematic și construcțiile gramaticale. Deși oferă perspective filosofice profunde și provoacă la reflecție, nu este potrivită pentru cei care caută o lectură rapidă sau ocazională.

⬤ captivantă pentru cei interesați de știința informației, matematică și filosofie
⬤ oferă noi perspective asupra matematicii
⬤ oferă perspective filosofice profunde și provocatoare
⬤ imprimare de bună calitate și prezentare fizică.

⬤ Nu este o lectură rapidă
⬤ poate fi prea divagantă sau abstractă pentru unii cititori
⬤ poate fi densă și dificil de urmărit.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Wittgenstein's Lectures on the Foundations of Mathematics, Cambridge, 1939

Conținutul cărții:

În 1939, Ludwig Wittgenstein a ținut mai multe cursuri la Cambridge despre fundamentele filosofice ale matematicii. Cu toate acestea, un curs ținut de Wittgenstein nu prea semăna cu o prelegere.

El stătea pe un scaun în mijlocul sălii, iar o parte din clasă stătea pe scaune, iar alta pe podea. Nu folosea niciodată notițe. Făcea pauze frecvente, uneori timp de câteva minute, în timp ce rezolva o problemă. Adesea punea întrebări ascultătorilor săi și reacționa la răspunsurile acestora. Multe întâlniri au fost în mare parte conversații.

La aceste cursuri au participat, printre alții, D. A. T. Gasking, J. N. Findlay, Stephen Toulmin, Alan Turing, G. H. von Wright, R. G. Bosanquet, Norman Malcolm, Rush Rhees și Yorick Smythies. Însemnările luate de ultimii patru constituie baza pentru cele 31 de prelegeri din această carte.

Prelegerile au acoperit subiecte precum natura matematicii, distincțiile dintre limbajul matematic și cel cotidian, adevărul propozițiilor matematice, coerența și contradicția în sistemele formale, logicismul lui Frege și Russell, platonismul, identitatea, negația și adevărul necesar. Exemplele matematice utilizate sunt aproape întotdeauna elementare.