Prires et penses chrtiennes

Conținutul cărții:

„... Doamne, ai milă de creștinul care se îndoiește, de necredinciosul care ar vrea să creadă, de înaintemergătorul vieții care pornește singur, în noapte, sub un firmament care nu mai este luminat de felinarele consolatoare ale vechii speranțe.

Acesta este strigătul de tristețe al bietei eu abandonate, care se întoarce spre cer cu un fel de mișcare instinctivă, pentru că a experimentat că pe pământ nu există milă sau compasiune pentru ea. Deja în Vau-l'eau, Folantin, în mijlocul suferinței sale, observa că sunt fericiți cei care acceptă toate încercările, toate suferințele, toate necazurile vieții prezente ca pe o dovadă trecătoare.

Dar el exprima, fără să stea pe gânduri, un regret foarte vag că nu a avut credința; și dacă este interesant de știut că, înainte de convertirea sa, Huysmans rătăcea în jurul Bisericii și ar fi vrut să aibă puterea de a-i trece pragul, pentru a scăpa de mizeriile care îl oprimau, este important să reținem acest fapt al unui om notoriu de nesigur care îl imploră pe Dumnezeu să aibă milă de el. Însăși forma rugăciunii sale marchează dorința sa de a nu mai lupta în locurile în care trăiește; este o constatare directă, un plâns de durere, strigătul disperat al unui copil pierdut, care aruncă numele mamei sale la câini...”.