Soare și oțel

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Soare și oțel” a lui Yukio Mishima oferă o perspectivă unică asupra frumuseții, masculinității și relației dintre corpul fizic și minte. Cartea, încadrată ca o explorare filosofică, este caracterizată de o proză intensă și de o viziune fără compromisuri asupra aspectului fizic. Deși mulți cititori o consideră pătrunzătoare și relevantă, în special pentru bărbații tineri, calitatea ediției și traducerea au stârnit critici.

⬤ Perspective unice asupra frumuseții și identității masculine.
⬤ Bogată din punct de vedere filosofic și provocatoare.
⬤ Foarte recomandată pentru cei interesați de culturism și arte marțiale.
⬤ Oferă un context valoros pentru înțelegerea celorlalte lucrări ale lui Mishima.
⬤ Stil de scriere puternic și captivant.

⬤ Editare slabă și multiple greșeli de ortografie/gramatică în ediție.
⬤ Unii cititori consideră că traducerea este nefirească, afectând lizibilitatea.
⬤ Conținutul poate să nu rezoneze cu toate audiențele, în special cele care nu sunt familiarizate cu filosofia sau fizicul lui Mishima.
⬤ Unele critici sugerează că ediția nu este valoroasă pentru prețul său.

(pe baza a 47 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Sun and Steel

Conținutul cărții:

În acest document fascinant, unul dintre cei mai cunoscuți - și controversați - scriitori japonezi a creat ceea ce s-ar putea numi o nouă formă literară. Este nouă pentru că combină elemente ale mai multor tipuri de scriere existente, dar în cele din urmă nu se încadrează în niciunul dintre ele.

La un anumit nivel, cartea poate fi citită ca o relatare a modului în care un băiat mărunt și iubitor de cărți a descoperit importanța propriei sale ființe fizice; "soarele și oțelul" din titlu sunt ele însele simboluri ale cultului aerului liber și, respectiv, ale greutăților folosite în culturism. La un alt nivel, este o discuție a unui romancier important despre relația dintre acțiune și artă, și în special despre propria sa artă extrem de șlefuită. Mai personal, este o relatare a căutării unui individ pentru identitate și autointegrare. Sau, din nou, lucrarea ar putea fi văzută ca o demonstrație a modului în care o preocupare intens individuală poate fi transformată într-o filosofie profundă a vieții.

Toate aceste elemente sunt împletite de stilul complex, dar șlefuit și suplu al lui Mishima. Confesiunea și autoanaliza, filosofia și poezia se combină în cele din urmă pentru a crea ceva care este în sine perfect și autosuficient. Este o operă literară la fel de atent modelată ca romanele lui Mishima și, în același timp, oferă o cheie indispensabilă pentru înțelegerea lor ca artă.

Drumul parcurs de Mishima către mântuire este unul extrem de personal. Cu toate acestea, aici, în cele din urmă, se detectează tonurile inconfundabile ale unui eu care transcende particularul și ajunge la o viziune poetică a universalului. Prin urmare, cartea este un document emoționant și este extrem de semnificativă ca indicator al evoluției viitoare a unuia dintre cei mai interesanți romancieri ai timpurilor moderne.