The Voyage of the Argo: Argonautica lui Gaius Valerius Flaccus

Recenzii ale cititorilor

Traducerea lui David Slavitt a Argonauticii lui Gaius Valerius Flaccus aduce o interpretare proaspătă și accesibilă a acestei piese mai puțin cunoscute, dar vitale din literatura romană. Deși traducerea este lăudată pentru lizibilitatea și calitățile sale poetice, a fost criticată pentru abaterile sale de la textul original, ceea ce o face mai potrivită pentru lectura ocazională decât pentru studiul academic.

Traducerea lui Slavitt este foarte lizibilă și lirică, făcând textul antic accesibil cititorilor moderni. Ea reînvie interesul pentru Flaccus, care a fost în mare parte trecut cu vederea în canonul literaturii romane. Traducerea captează spiritul aventuros al poveștii, păstrând în același timp o mare parte din esența originalului. De asemenea, este remarcată pentru spiritul și geniul său poetic.

Traducerea este criticată pentru omisiunile și adăugirile sale, care pot împiedica utilitatea sa pentru cititorii care caută o comparație fidelă cu textul original. Unii recenzenți consideră că aceasta servește mai bine ca interpretare decât ca traducere strictă, ceea ce i-ar putea limita aplicabilitatea pentru studii academice sau comparative serioase.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Voyage of the Argo: The Argonautica of Gaius Valerius Flaccus

Conținutul cărții:

Povestea lui Iason și a argonauților și a căutării de către aceștia a lănțișorului de aur este una dintre cele mai vechi și mai cunoscute povești din literatura clasică. Apollonius din Rodos a scris cea mai cunoscută versiune, în greacă, în secolul al III-lea î. Hr. Poetul latin Gaius Valerius Flaccus a început propria sa interpretare a poveștii în primul secol al erei creștine, dar a murit înainte de a o finaliza.

Cu The Voyage of the Argo, aclamatul poet și traducător David Slavitt recuperează pentru cititorii moderni singura operă care a supraviețuit a acestui scriitor puțin cunoscut. Rezultatul este o redare captivantă a aventurilor lui Iason, deosebit de interesantă atunci când este comparată cu versiunea greacă a poveștii. În timp ce povestea lui Apollonius oferă un studiu psihologic subtil al Medeei, reușita lui Valerius Flaccus este de a-l prezenta pe Iason ca o figură eroică mai completă și mai convingătoare. Slavitt, unul dintre ei, s-a bucurat enorm de această redescoperire - și își invită cititorii să facă la fel.

Sunt mulțumit să las interpretarea mea în limba engleză să vorbească în numele lui Valerius, dar pentru cei pe care mi-i imaginez stând pe un culoar al unei biblioteci sau librării, încercând să se decidă, pot oferi câteva reasigurări. Această piesă este jucăușă, imprevizibilă, ciudat de contrară, uneori aproape manieristă. Descrierea făcută de Valerius în cartea 8 a adormirii șarpelui de către Medeea pentru ca Iason să poată fura lână implică un gest pe care niciun alt poet latin pe care îl cunosc nu s-ar fi gândit să îl încerce - un scurt moment în mintea Medeei în care aceasta își permite să simtă milă pentru șarpe... Acest tip de surpriză hazlie este cel care m-a atras să întreprind traducerea unei opere care nu este, mărturisesc liber, bine cunoscută. --David Slavitt.