Arta ca sistem social

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază profunzimea și complexitatea operei lui Luhmann, subliniind analiza sa profundă a sistemelor societale, în special a artei. Cititorii apreciază capacitatea sa de a provoca o gândire profundă și o reflecție asupra societății moderne, dar remarcă, de asemenea, natura sa provocatoare și potențialele probleme de accesibilitate.

⬤ Conținut profund și provocator care încurajează lectura lentă și reflecția.
⬤ Domeniul de aplicare și amploarea uimitoare ale analizei privind sistemele societale.
⬤ Cuprinde idei complexe despre artă și societate, invitând cititorii să își reconsidere înțelegerea acestor concepte.

⬤ Complexitatea textului poate fi copleșitoare pentru unii cititori.
⬤ Anumite aspecte ale teoriilor lui Luhmann, cum ar fi conceptul de autopoiesis și separarea dintre sistemele psihice și sociale, pot părea greșite sau problematice.
⬤ Caracterul provocator al textului ar putea limita accesibilitatea acestuia pentru un public mai larg.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Art as a Social System

Conținutul cărții:

Aceasta este analiza definitivă a artei ca sistem social și perceptiv de către cel mai important teoretician social german de la sfârșitul secolului al XX-lea. Nu numai că reprezintă un pas intelectual important în discuțiile despre artă - prin rigoarea sa și prin faptul că și-a propus în mod revigorant sarcina de a crea un set de distincții pentru a determina ce contează ca artă, care ar putea fi valabil atât pentru cei care creează, cât și pentru cei care primesc operele de artă - dar reprezintă, de asemenea, un progres important în teoria sistemelor.

Revenind la noțiunea de estetică din secolul al XVIII-lea ca aparținând cunoașterii simțurilor, Luhmann pornește de la ideea că toată arta, inclusiv literatura, este înrădăcinată în percepție. El insistă asupra incomensurabilității radicale dintre sistemele psihice (percepția) și sistemele sociale (comunicarea). Arta este un tip special de comunicare care utilizează percepțiile în locul limbajului. Ea operează la granița dintre sistemul social și conștiință în moduri care irită profund comunicarea, rămânând în același timp strict internă socialului.

În șapte capitole dens argumentate, Luhmann dezvoltă această premisă de bază în detaliu istoric și empiric. Încadrat în problema generală a statutului artei ca sistem social, fiecare capitol elaborează, atât în dimensiunea sa sincronică, cât și în cea diacronică, un aspect particular al acestei probleme. Considerarea artei în contextul unei teorii a observației de ordinul al doilea conduce la o reconceptualizare a formei estetice. Celelalte capitole explorează problema codului sistemului, a funcției și evoluției sale, încheind cu o analiză a autodescrierii.

Arta ca sistem social se bazează pe un vast corpus de studii, combinând rezultatele a trei decenii de cercetare în științele sociale, fenomenologie, biologie evolutivă, cibernetică și teoria informației cu o cunoaștere intimă a istoriei artei, literaturii, esteticii și teoriei literare contemporane. Cartea angajează, de asemenea, practic fiecare teoretician major al artei și esteticii de la Baumgarten la Derrida.