Teorii ale distincției: Rediscutarea descrierilor modernității (Redescribing the Descriptions of Modernity)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază teoriile lui Luhmann, subliniind ideile sale complexe despre sistemele autoreferențiale și distincția dintre sistem și mediu. În timp ce cartea oferă un punct de intrare solid în munca sa și este lăudată pentru selecția de scrieri și îndrumarea cititorilor, se confruntă, de asemenea, cu critici pentru că este prea abstractă și lipsită de conținut sociologic substanțial.

Cartea oferă o selecție curată a scrierilor lui Luhmann, împreună cu o introducere utilă, ceea ce o face accesibilă pentru noii cititori. Cartea sfidează cadrele intelectuale convenționale și deschide discuții despre interrelațiile complexe din cadrul sistemelor. Textele sunt considerate esențiale pentru înțelegerea teoriilor lui Luhmann despre autopoiesis și închiderea operațională.

Scrierile pot fi dificil de înțeles, unii considerând că le lipsește profunzimea în sociologie și criticând concentrarea lui Luhmann pe filozofia goală. De asemenea, criticii susțin că cadrul lui Luhmann reduce cultura la o simplă structură socială, iar conceptul de „descriere a descrierilor” este văzut ca o perspectivă limitativă care neglijează ontologia și etica.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Theories of Distinction: Redescribing the Descriptions of Modernity

Conținutul cărții:

Eseurile din acest volum ale celui mai important teoretician social german de la sfârșitul secolului al XX-lea formulează ceea ce el considera a fi precondițiile pentru o teorie adecvată a societății moderne.

Primele două eseuri abordează tradiția filosofică și științifică europeană modernă, în special ogia lui Edmund Husserl. Următoarele patru eseuri se referă la noțiunea crucială de observație definită de Luhmann. Acestea examinează istoria paradoxului ca problemă logică și ca trăsătură condiționată istoric a retoricii; deconstruiesc gândirea lui Jacques Derrida, în special fidelitățile sale centrate pe limbaj; discută utilitatea legilor formei ale lui Spencer Brown; și evaluează consecințele observației și paradoxului pentru epistemologie.

Următoarele eseuri prezintă teoria lui Luhmann despre comunicare și articularea diferenței dintre gândire și comunicare, o diferență care clarifică una dintre cele mai radicale și controversate teze ale lui Luhmann, conform căreia individul nu numai că nu constituie elementul de bază al societății, dar este exclus cu totul din aceasta, situându-se în schimb în mediul sistemului social. Cartea se încheie cu o polemică împotriva gândirii critice a Școlii de la Frankfurt din gândirea socială germană postbelică.