Teoria societății, volumul 1

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o perspectivă profundă asupra teoriei sistemelor și a interconexiunii dintre umanitate și tehnologie, subliniind potențialul său transformator. Cu toate acestea, există probleme de control al calității cu produsul fizic care pot diminua experiența de lectură.

⬤ Oferă o perspectivă transformatoare asupra lumii și sistemelor
⬤ descrisă ca fiind unică, profundă și iluminatoare
⬤ considerată o capodoperă de unii cititori.

Probleme de calitate fizică observate, cum ar fi pete și amprente pe coperta cărții, ceea ce duce la nemulțumire cu privire la prezentarea produsului.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Theory of Society, Volume 1

Conținutul cărții:

Acest prim volum al lucrării finale în două părți a lui Niklas Luhmann a fost publicat inițial în limba germană în 1997.

Punctul culminant al proiectului său teoretic de treizeci de ani de reconceptualizare a sociologiei, acesta oferă o descriere cuprinzătoare a societății moderne la o scară care nu a mai fost încercată de la Talcott Parsons încoace. Începând cu o descriere a fluidității semnificației și a improbabilității ridicate a unei comunicări reușite, Luhmann analizează o serie de mijloace de comunicare, inclusiv limbajul, scrisul, presa tipografică și mijloacele electronice, precum și "mijloacele de succes", cum ar fi banii, puterea, adevărul și dragostea, care structurează această fluiditate și fac comunicarea posibilă.

O investigație a modului în care sistemele sociale se produc și se reproduc, cartea se întreabă ce dă naștere sistemelor sociale diferențiate funcțional, cum evoluează acestea și cum apar mișcările sociale, organizațiile și modelele de interacțiune. O atenție deosebită este acordată apariției computerului și a rețelelor sale, care declanșează procese de restructurare cu potențial de mare amploare. Un capitol final despre semantica autodescrierii societății moderne își ia rămas bun de la abordările teoretice învechite ale "vechii Europe", adică de la interpretările ontologice, holistice, etice și critice ale societății, și susține că concepte precum "națiunea", "subiectul" și "postmodernitatea" sunt mult supraestimate.

În locul lor, "societatea" - considerată de sociologi un termen suspicios, deschis tuturor tipurilor de reificare - este definită în termeni pur operaționali. Este răspunsul mereu incert la întrebarea ce urmează în toate domeniile comunicării.