Realitatea mass-mediei

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Niklas Luhmann „Realitatea mass-mediei” examinează rolul complex al mass-mediei în societatea modernă, concentrându-se pe sistemele sale autoreplicante și pe funcția acestora în modelarea percepțiilor. Cartea oferă o perspectivă distinctă asupra modului în care mijloacele de informare în masă construiesc realitatea, mai degrabă decât să o reflecte pur și simplu, împreună cu o perspectivă asupra dinamicii știrilor, publicității și divertismentului ca subsisteme ale societății.

Cartea se remarcă prin faptul că este o introducere accesibilă la teoriile lui Luhmann, făcând ideile complexe mai ușor de înțeles. Ea oferă o perspectivă valoroasă asupra rolului mass-mediei și a mecanismelor sale interne, favorizând o înțelegere mai profundă a modului în care comunicarea și prelucrarea informațiilor au loc în societate. Cititorii apreciază caracterul provocator al argumentelor lui Luhmann și interdisciplinaritatea țesută în text, conectând sociologia cu cibernetica și alte domenii.

Mai mulți cititori menționează densitatea și complexitatea teoretică a scrierii lui Luhmann, sugerând că aceasta poate fi o provocare pentru cei care nu sunt familiarizați cu ideile sale. Unele critici remarcă faptul că opiniile lui Luhmann pot fi considerate prea cinice sau disprețuitoare față de acțiunea umană în cadrul sistemelor media, iar critica știrilor poate părea dură. În plus, există referiri la alte lucrări care nu mai sunt tipărite, ceea ce limitează accesul la învățarea extinsă.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Reality of the Mass Media

Conținutul cărții:

În The Reality of the Mass Media, Luhmann își extinde teoria sistemelor sociale - aplicată în lucrările sale anterioare economiei, sistemului politic, artei, religiei, științelor și dreptului - la o examinare a rolului mass-mediei în construirea realității sociale.

Luhmann susține că sistemul mass-mediei este un set de programe de comunicare recursive, autoreferențiale, ale căror funcții nu sunt determinate de valorile externe ale veridicității, obiectivității sau cunoașterii, nici de interese sociale specifice sau directive politice. Mai degrabă, el susține că sistemul mass-mediei este reglementat de codul intern informație/noninformație, care permite sistemului să își selecteze informațiile (știrile) din propriul mediu și să comunice aceste informații în conformitate cu propriile criterii reflexive.

În ciuda calității sale autoreferențiale, Luhmann descrie mass-media drept unul dintre sistemele cognitive cheie ale societății moderne, prin intermediul căruia societatea își construiește iluzia propriei realități. Realitatea mass-mediei, susține el, permite societăților să proceseze informații fără a destabiliza rolurile sociale sau a suprasolicita actorii sociali. Ea formează un rezervor larg (memorie) de opțiuni pentru coordonarea viitoare a acțiunilor și oferă parametri pentru stabilizarea reproducerii politice a societății, deoarece produce o autodescriere continuă a lumii în jurul căreia societatea modernă se poate orienta.

În discuția sa despre mijloacele de comunicare în masă, Luhmann elaborează o teorie a comunicării în care comunicarea este văzută nu ca actul unei conștiințe particulare, nici ca mediul normelor sociale integratoare, ci doar ca codurile tehnice prin care operațiunile sistemice se organizează și se perpetuează.