Disparități

Recenzii ale cititorilor

Cartea este descrisă ca fiind densă și provocatoare, dar plină de învățăminte atunci când este abordată cu atenție. Cartea stârnește reacții mixte în ceea ce privește criticile și interpretările lui Zizek, în special ale lui Robert Brandom, despre care unii cititori consideră că nu sunt pe deplin corecte. În general, cartea este considerată plăcută și pătrunzătoare, deși poate fi uneori derutantă.

Conținut captivant, experiență de lectură plăcută, conține informații valoroase și demonstrează că Zizek stăpânește teme complexe, în special ontologia.

Dens și dificil de urmărit; criticile altor teoreticieni, în special ale lui Brandom, pot să nu reflecte o înțelegere deplină a argumentelor lor, ceea ce duce la posibile denaturări.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Disparities

Conținutul cărții:

Conceptul de disparitate a fost mult timp un subiect de obsesie și argument pentru filosofi, dar Slavoj Zizek ar susține că ceea ce disparitatea și negativitatea ar putea însemna, ar putea însemna și ar trebui să însemne pentru noi și viețile noastre nu a fost niciodată mai intens dezbătut. Disparities explorează filosofiile „negative” contemporane, de la plasticitatea lui Catherine Malabou, abjecția Juliei Kristeva și conștiința de sine a lui Robert Pippin până la Dumnezeul teologiei negative, noile realiste și postumanismul, și trasează o linie radicală sub ele.

În loc să stabilească un dialog cu aceste alte idei ale disparității, Slavoj Zizek dorește să stabilească o plecare definitivă, o idee total diferită a disparității bazată pe un materialism dialectic imaginativ. Această noțiune de rupere a ceea ce a fost înainte se bazează pe o lectură provocatoare a modului în care filosofii, dacă sunt sinceri, se pot angaja unii cu alții.

Slavoj Zizek împrumută noțiunea lui Alain Badiou conform căreia o idee adevărată este cea care divizează. Despărțindu-se radical de formulările anterioare ale negativității și disparității, Zizek utilizează un nou tip de negativitate: și anume postulează că, atunci când un filosof tratează cu un alt filosof, poziția sa nu este niciodată una de dialog, ci una de divizare, de trasare a unei linii care separă adevărul de falsitate.