Disparități

Recenzii ale cititorilor

Recenziile prezintă o perspectivă mixtă asupra cărții, subliniind complexitatea acesteia și unele critici ale angajamentului lui Zizek față de alți filosofi. În timp ce unii cititori o consideră inteligibilă și plăcută, alții îl critică pe Zizek pentru interpretarea greșită a unor argumente-cheie ale contemporanilor săi.

Cartea este captivantă și plăcută, ușor de abordat pentru unii cititori. Ea include reflecții pătrunzătoare și profunzime filosofică, în special pentru fanii operei lui Zizek. Unii cititori apreciază natura provocatoare a textului și perspectivele oferite în mijlocul complexității.

Cartea este descrisă ca fiind densă și „brutală”, ceea ce poate fi deranjant pentru unii cititori. Există critici cu privire la înțelegerea de către Zizek a operei lui Robert Brandom, sugerându-se că acesta ar putea interpreta greșit sau simplifica prea mult argumentele-cheie. Unii consideră că această carte este un amestec confuz al diferitelor stiluri de scriere ale lui Zizek.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Disparities

Conținutul cărții:

Conceptul de disparitate a fost mult timp un subiect de obsesie și argument pentru filosofi, dar Slavoj Zizek ar susține că ceea ce disparitatea și negativitatea ar putea însemna, ar putea însemna și ar trebui să însemne pentru noi și viețile noastre nu a fost niciodată mai intens dezbătut. Disparities explorează filosofiile „negative” contemporane, de la plasticitatea lui Catherine Malabou, abjecția Juliei Kristeva și conștiința de sine a lui Robert Pippin până la Dumnezeul teologiei negative, noile realiste și postumanismul, și trasează o linie radicală sub ele.

În loc să stabilească un dialog cu aceste alte idei ale disparității, Slavoj Zizek dorește să stabilească o plecare definitivă, o idee total diferită a disparității bazată pe un materialism dialectic imaginativ. Această noțiune de rupere a ceea ce a fost înainte se bazează pe o lectură provocatoare a modului în care filosofii, dacă sunt sinceri, se pot angaja unii cu alții.

Slavoj Zizek împrumută noțiunea lui Alain Badiou conform căreia o idee adevărată este cea care divizează. Despărțindu-se radical de formulările anterioare ale negativității și disparității, Zizek utilizează un nou tip de negativitate: și anume postulează că, atunci când un filosof tratează cu un alt filosof, poziția sa nu este niciodată una de dialog, ci una de divizare, de trasare a unei linii care separă adevărul de falsitate.