Organe fără corpuri: Despre Deleuze și consecințe

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la cartea lui Zizek despre Deleuze sunt împărțite, unii lăudând abordarea sa inovatoare și stilul captivant, în timp ce alții o critică pentru lipsa de profunzime și denaturarea operei lui Deleuze. Scrisul informal și confesiv al lui Zizek este apreciat de unii, dar alții consideră că este prost construit și lipsit de originalitate.

⬤ Oferă o perspectivă nouă și captivantă asupra operei lui Deleuze.
⬤ Un stil de scriere plăcut și informal care face accesibile ideile complexe.
⬤ Oferă o reinterpretare semnificativă a lui Deleuze în raport cu Lacan și Hegel.
⬤ Unii cititori consideră că gândurile lui Zizek sunt lămuritoare și provocatoare.

⬤ Mulți critici consideră că Zizek nu reușește să abordeze în mod adecvat filosofia lui Deleuze, interpretând adesea greșit ideile acestuia.
⬤ Cartea este descrisă ca o colecție dezorganizată de scrieri reciclate, mai degrabă decât ca un argument coerent.
⬤ Criticii menționează o lipsă de angajament substanțial față de textele cheie ale lui Deleuze.
⬤ Unii consideră stilul lui Zizek plictisitor și pretențios.
⬤ Calitatea fizică a cărții este criticată pentru aspectul neprofesionist.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Organs Without Bodies: On Deleuze and Consequences

Conținutul cărții:

Cu o nouă introducere a autorului. În această lucrare delicios de polemică, un gigant al teoriei culturale se cufundă în ideile unui gigant al gândirii franceze.

În stilul său dușmănos, Zizek leagă opera lui Deleuze atât de Oedip, cât și de Hegel, figuri de care filosoful francez s-a distanțat. Zizek întoarce unele concepte deleuziene pentru a explora "organele fără corp" din filme precum Fight Club și din operele lui Hitchcock.

În cele din urmă, el atacă ceea ce consideră a fi deleuzianii "radical chic", argumentând că astfel de proiecte îl transformă pe Deleuze într-un ideolog al "capitalismului digital" actual. Cu energia sa strălucitoare și argumentația sa neînfricată, Zizek își propune să restaureze un Deleuze mai adevărat, mai radical decât cel pe care credeam că îl cunoaștem.