Viziunea paralaxă

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții lui Zizek, „The Parallax View”, prezintă o gamă largă de experiențe, de la idei lămuritoare la lecturi frustrante. Criticii remarcă complexitatea acesteia, care necesită cunoștințe prealabile despre opera lui Zizek, în timp ce alții îi apreciază profunzimea filosofică. Unii consideră că stilul de scriere este neglijent, presărat cu probleme gramaticale și lipsit de coerență, ceea ce scade din rigoarea intelectuală așteptată de la Zizek. În general, cartea este recunoscută pentru conceptele sale inovatoare, dar și criticată pentru că este densă și greu de parcurs.

⬤ Perspective filosofice bogate și concepte inovatoare, cum ar fi Parallax Gap.
⬤ Participă la o gamă largă de domenii intelectuale și la cultura populară, făcând conexiuni care pot aprofunda înțelegerea.
⬤ Unii cititori consideră stilul lui Zizek interesant și captivant, permițând discuții și reflecții profunde.

⬤ Presupune adesea familiaritatea cu lucrările anterioare ale lui Zizek, ceea ce îl face mai puțin accesibil noilor cititori.
⬤ Stilul de scriere este descris ca fiind neglijent, cu erori gramaticale și lipsă de corectare riguroasă.
⬤ Mulți cititori găsesc structura dezorganizată și repetitivă, ceea ce duce la frustrare și confuzie în înțelegerea punctelor centrale.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Parallax View

Conținutul cărții:

În mult așteptata magnum opus a lui Zizek, acesta teoretizează „decalajul de paralaxă” în ontologie, știință și politică - și reabilitează materialismul dialectic.

The Parallax View este cea mai substanțială lucrare teoretică a lui Slavoj Zizek apărută în mulți ani; Zizek însuși o descrie ca fiind magnum opus-ul său. Paralaxa poate fi definită ca deplasarea aparentă a unui obiect, cauzată de o schimbare a poziției de observație. Zizek este interesat de „diferența de paralaxă” care separă două puncte între care nu este posibilă nicio sinteză sau mediere, legate de un „scurtcircuit imposibil” al nivelurilor care nu se pot întâlni niciodată. Pornind de la această analiză a paralaxiei, Zizek începe o reabilitare a materialismului dialectic.

Modurile de paralaxă pot fi observate în diferite domenii ale teoriei actuale, de la dualitatea undă-particulă în fizica cuantică la paralaxa inconștientului în psihanaliza freudiană între interpretările formării inconștientului și teoriile pulsiunilor. În The Parallax View, Zizek, cu obișnuita sa erudiție uluitoare, se concentrează pe trei moduri principale de paralaxă: diferența ontologică, paralaxa ultimă care condiționează accesul nostru la realitate; paralaxa științifică, decalajul ireductibil dintre experiența fenomenală a realității și explicația sa științifică, care atinge apogeul în științele actuale ale creierului (conform cărora „nimeni nu este acasă” în craniu, doar grămezi de carne din creier - o condiție pe care Zizek o numește „insuportabila lejeritate de a nu fi nimeni”); și paralaxa politică, antagonismul social care nu permite niciun teren comun. Între discuțiile sale despre aceste trei moduri, Zizek oferă interludii care tratează subiecte mai specifice - inclusiv un act etic într-un roman de Henry James și antisemitismul.

The Parallax View nu numai că extinde abordarea lacanian-hegeliană a lui Zizek la noi domenii (în special științele cognitive ale creierului), dar oferă și expunerea sistematică a cadrului conceptual care stă la baza întregii sale opere. Analize filosofice și teologice, lecturi detaliate ale literaturii, cinematografiei și muzicii coexistă cu anecdote pline de viață și glume obscene.