Fără alibi

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Without Alibi

Conținutul cărții:

Această carte reunește pentru prima dată cinci eseuri recente ale lui Jacques Derrida, care avansează reflecțiile sale asupra multor probleme: minciuna, sperjurul, iertarea, mărturisirea, profesiunea de credință și, mai recent, cruzimea, suveranitatea și pedeapsa capitală. Puternic legate între ele prin atenția acordată "performativelor" și "ca și cum", eseurile arată necesitatea de a gândi dincolo de categoria actelor care sunt posibile pentru un subiect. Derrida susține cu tărie că gândirea trebuie să se implice în im-posibil, adică în ordinea evenimentului imprevizibil, a viitorului absolut care încă nu a venit. Această conștiință acută a limitelor programelor performative informează toate eseurile și le armonizează îndeaproape cu evenimentele unei lumi în curs de "globalizare". Primul eseu, "Istoria minciunii", trece în revistă câteva definiții clasice și moderne ale minciunii (Augustin, Rousseau, Kant, Koyr, Arendt), reînnoind în același timp întrebările despre ceea ce se numește minciună, spre deosebire de alte forme de neadevăr. Această analiză inventivă este urmată de "Panglica mașinii de scris", care examinează pe larg faimoasa minciună relatată de Rousseau în Confesiunile sale, când a comis sperjur acuzându-l pe altul de propria sa crimă.

Lectura lui Paul de Man a acestui eveniment textual se află în centrul analizelor răbdătoare, uneori foarte amuzante, ale lui Derrida. "Le parjure, Perhaps" se ocupă de un roman remarcabil al lui Henri Thomas care ficționalizează acuzația de sperjur adusă lui Paul de Man în anii 1950. Finețea extraordinară a lui Derrida ca cititor și gânditor al ficțiunii tratează aici, cu un efect profund, "experiența fatală a sperjurului". Cele două eseuri finale, "Universitatea fără condiții" și "Psihanaliza își caută stările sufletului", abordează instituțiile universității și ale psihanalizei ca locuri din care se poate rezista și deconstrui neadevărul sau fantasma suveranității. Pentru universitate, principiul adevărului rămâne în centrul rezistenței sale; pentru psihanaliză, există obligația de a rămâne fidelă la ceea ce poate fi, sugerează Derrida, intuiția sa specifică: cruzimea psihică. Rezistența la cruzimea suverană a pedepsei cu moartea este doar una dintre mizele indicate de ultimul eseu, care este textul unui discurs de deschidere a "Statelor Generale ale Psihanalizei", ținut la Paris, în iulie 2000. Special pentru acest volum, Derrida a scris "Provocare: Forewords", care reflectă asupra titlului Without Alibi, reluând în același timp întrebări despre relațiile dintre deconstrucție și America. Acest eseu-prefață răspunde, de asemenea, la evenimentul acestei cărți, pe care Peggy Kamuf îl prezintă în introducerea sa ca eveniment de rezistență.

Without Alibi se alătură altor două cărți de Derrida pe care Kamuf le-a tradus pentru Stanford University Press: Points... : Interviews, 1974-1994 (1994) și Resistances of Psychoanalysis (1998).