Infernul

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Infernul” de Henri Barbusse a generat o varietate de recenzii care subliniază profunzimea filosofică și explorarea voyeurismului, a existenței umane și a naturii realității. În timp ce unii cititori apreciază limbajul poetic și viziunile profunde asupra condiției umane, alții critică calitatea scrisului, în special în traducere, și temele vădit voyeuriste.

Cartea este lăudată pentru angajamentul său profund față de teme filosofice precum solipsismul și existențialismul. Mulți recenzenți consideră că observațiile voyeuriste ale naratorului oferă o perspectivă unică asupra naturii umane și a experiențelor de viață, surprinzând momente de dragoste, moarte și complexitatea umanității. Limbajul poetic și descrierile vii au fost, de asemenea, subliniate ca fiind convingătoare și frumoase.

Mai mulți recenzenți comentează voyeurismul potențial incomod și excesiv, anumite incidente fiind controversate, în special cele care implică teme incestuoase. Calitatea scriiturii este criticată, menționându-se traduceri stângace și proză excesiv de dramatică sau redundantă. Unii cititori consideră personajele neremarcabile și dialogul nerealist sau învechit, ceea ce diminuează experiența generală.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hell

Conținutul cărții:

Infernul (L'enfer) este un studiu despre voyeurism scris în 1908 de Henri Barbusse.

Când a fost tradus în engleză în 1918, a declanșat un scandal. Un tânăr dintr-o pensiune pariziană îi spionează pe locuitorii din camera alăturată printr-o gaură în perete.

Voyeur și filozof în același timp, ce se întâmplă cu cel care vede prea mult? Asistând la dragoste, căsătorie, adulter, incest, moarte și văzând eroismul și lașitatea condiției umane. În cuvintele sale: "Suntem singuri în mod divin, cerurile au căzut pe capul nostru".