Yoshimasa și Pavilionul de Argint: The Creation of the Soul of Japan (Crearea sufletului Japoniei)

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează viața și impactul lui Ashikaga Yoshimasa asupra culturii și esteticii japoneze în timpul unei perioade istorice turbulente. Donald Keene pledează pentru o reevaluare a contribuțiilor lui Yoshimasa la artă, în ciuda incompetenței sale militare și a violenței epocii sale.

Cartea este lăudată pentru scriitura sa frumoasă, analiza pătrunzătoare a culturii japoneze și contextul istoric detaliat. Ea aduce la viață istoria Kyoto-ului și contribuțiile estetice ale lui Yoshimasa, făcând-o o lectură valoroasă pentru cei interesați de Japonia. Mulți cititori au considerat-o plăcută și lămuritoare, în special pentru vizitatorii orașului Kyoto.

Unele recenzii evidențiază probleme legate de organizarea și structura cărții, descriind-o ca fiind slab editată și dificil de urmărit. Detaliile minore sunt repetate excesiv, făcând-o să pară dezarticulată, ceea ce scade din experiența cititorului.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Yoshimasa and the Silver Pavilion: The Creation of the Soul of Japan

Conținutul cărții:

Yoshimasa este posibil să fi fost cel mai rău shogun care a condus vreodată Japonia. A fost un soldat ratat, incompetent în gestionarea afacerilor de stat și dominat de soția sa. Dar influența sa asupra vieții culturale a Japoniei a fost de neegalat. Potrivit lui Donald Keene, Yoshimasa a fost singurul shogun care a lăsat o moștenire durabilă întregului popor japonez.

Astăzi, Yoshimasa este amintit în primul rând ca fiind constructorul Templului Pavilionului de Argint și ca conducător în timpul Războiului Onin (1467-1477), după care autoritatea shogunului aproape că a dispărut. Incapabil să controleze daimyos - guvernatorii militari provinciali - a abandonat politica și s-a dedicat căutării frumuseții. Atunci, după ce Yoshimasa a demisionat din funcția de shogun și și-a stabilit reședința în refugiu montan cunoscut acum sub numele de Pavilionul de Argint, gusturile sale estetice au ajuns să le definească pe cele ale japonezilor: teatrul no a înflorit, grădinile japoneze au fost dezvoltate, iar ceremonia ceaiului și-a avut originile într-o mică cameră din Pavilionul de Argint. Aranjamentul floral, pictura în cerneală și arhitectura shoin-zukuri au început sau au devenit de o importanță majoră sub Yoshimasa. Poeții le-au prezentat stăpânilor de război, adesea abia alfabetizați, capodoperele literare ale trecutului și i-au învățat cum să compună poezii. Chiar și cel mai barbar domn al războiului a ajuns să dorească să aibă parte de cultura care îi permitea să se simtă ca un om civilizat.

Yoshimasa și Pavilionul de Argint oferă acestei perioade mult timp neglijate, dar critice din istoria Japoniei, tratamentul amănunțit pe care îl merită.