Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 7 voturi.
From an Other to the Other, Book XVI
Sollers a scris odată că, pentru el, Claudel a fost în primul rând omul care a scris: "Paradisul ne înconjoară chiar în acest moment, toate pădurile sale atente ca o mare orchestră care adoră și imploră invizibil. Întreaga invenție a Universului cu notele sale căzând vertiginos una câte una în abisul unde sunt scrise minunile dimensiunilor noastre.".
Ei bine, Lacan este, pentru mine, cel care spune în acest Seminar: "Infernul ne este cunoscut tuturor, este viața de zi cu zi.".
Este același lucru? Nu, nu cred. Aici nu există nici adorație, nici orchestră invizibilă, nici vertij sau minuni. Să începem prin final: Lacan a "evacuat" din rue d'Ulm împreună cu publicul său, nu fără rezistență sau zarvă. Episodul a fost în toate ziarele. Ce făcuse el ca să merite o asemenea soartă? Se adresase nu numai psihanaliștilor, ci și tinerilor încă înfierbântați de evenimentele din mai 1968, care îl acceptau totuși ca maestru al discursului în timp ce visau să submineze sistemul universitar. Ce le-a spus el? Că "Revoluție" înseamnă întoarcerea în același loc. Că știința își impune acum legea asupra puterii și a devenit incontrolabilă. Că gândirea este cenzura însăși. Le-a vorbit despre Marx, dar și despre pariul lui Pascal - care a devenit în mâinile sale o nouă versiune a dialecticii stăpân/ sclav -, ca să nu mai vorbim despre fundamentele teoriei seturilor. A trecut la o discuție despre perversiune și modele de isterie și obsesie. Toate acestea sunt conectate, sclipesc și captivează.
Între rânduri, dialogul dintre Lacan și el însuși continuă cu privire la subiectul jouissance și la relația dintre jouissance și vorbire și limbaj.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)