...sau mai rău: Seminarul lui Jacques Lacan, Cartea XIX

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

...or Worse: The Seminar of Jacques Lacan, Book XIX

Conținutul cărții:

„Întâlnirea întâmplătoare dintre o mașină de cusut și o umbrelă. Confruntarea imposibilă dintre o balenă și un urs polar. Una a fost imaginată de Lautréamont; cealaltă punctată de Freud. Ambele sunt memorabile. De ce? Cu siguranță gâdilă ceva în noi. Lacan spune despre ce este vorba. Este vorba despre bărbat și femeie.

Nu există nici acord, nici armonie între bărbat și femeie. Nu există niciun program, nimic nu a fost predeterminat: fiecare mișcare este o lovitură în întuneric, ceea ce în logica modală se numește contingență. Nu există nicio cale de ieșire din această situație. De ce este atât de inexorabil, adică atât de necesar? Trebuie într-adevăr socotit că aceasta provine dintr-o imposibilitate. De aici teorema: „Nu există relație sexuală”. Formula a devenit celebră.

În locul a ceea ce face astfel o gaură în real, există o multitudine de imagini ademenitoare și fermecătoare și există discursuri care prescriu ce trebuie să fie această relație. Aceste discursuri sunt simple aparențe, al căror artificiu psihanaliza l-a făcut evident pentru toți. În secolul XXI, acest lucru este incontestabil. Cine mai crede că mariajul are un fundament natural? Din moment ce este un fapt de cultură, cineva se dedică inventării. Se pun cap la cap diferite construcții din tot ce se poate. Poate fi mai bine... sau mai rău.

„Există Unitate”. În centrul prezentului seminar, acest aforism, care până acum a trecut neobservat, completează „nu există” al relației sexuale, afirmând ceea ce există. Ar trebui să fie auzit ca Unu-tot-singur. Singur în jouissance (care este fundamental auto-erotică) și singur în semnificație (în afara oricărei semantici). Aici începe învățătura târzie a lui Lacan. Tot ceea ce v-a învățat deja este aici, și totuși totul este nou, revizuit, răsturnat.

Lacan a predat primatul Celuilalt în ordinea adevărului și în ordinea dorinței. Aici el predă primatul Unuia în dimensiunea sa reală. El respinge Doi-ul relației sexuale și pe cel al articulării semnificante. El respinge Marele Celălalt, punctul de sprijin al dialecticii subiectului, contestându-i existența, pe care o aruncă în ficțiune. El depreciază dorința și promovează jouissance. El respinge Ființa, care este o simplă aparență. Henologia, doctrina Unului, surclasează aici ontologia, teoria Ființei. Ce se întâmplă cu ordinea simbolică? Nimic mai mult decât reiterarea Unului în real. De aici abandonarea grafurilor și a suprafețelor topologice în favoarea nodurilor formate din inele de sfoară, fiecare dintre acestea fiind un Unu nelegat.

Amintiți-vă că Seminarul XVIII suspina pentru un discurs care să nu fie aparență. Ei bine, cu Seminarul XIX, avem o încercare de discurs care și-ar lua punctul de plecare în real. Gândirea radicală a uni-dividualismului modern”.

-Jacques-Alain Miller