Despre numele tatălui (On the Names-Of-The-Father)

Recenzii ale cititorilor

Cartea cuprinde două prelegeri ale lui Jacques Lacan, acoperind concepte psihanalitice complexe și teme precum simbolic, imaginar și real, precum și semnificația numelui tatălui. Cartea se remarcă prin profunzimea și perspicacitatea sa academică, dar prezintă provocări pentru cei nefamiliarizați cu opera lui Lacan.

⬤ Rapid și ușor de citit pentru cei familiarizați cu sistemele familiale.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra teoriilor lui Lacan, în special pentru cei versați în psihanaliză.
⬤ Conține critici literare și teologice alături de discuții psihanalitice.
⬤ Traducere bună care oferă acces la materiale netraduse anterior.

⬤ Nu este potrivită pentru începători; necesită o cunoaștere prealabilă a psihanalizei și a conceptelor lui Lacan.
⬤ Unii cititori au considerat-o densă și dificil de abordat, necesitând lecturi multiple.
⬤ Poate părea dezarticulată, cu subiecte care nu se dezvoltă pe deplin, lăsând cititorii să dorească mai multă profunzime.
⬤ Ar putea părea prea academică sau ezoterică, ceea ce ar putea îndepărta cititorii ocazionali.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On the Names-Of-The-Father

Conținutul cărții:

Ce succes uimitor a avut „Numele Tatălui”! Toată lumea găsește ceva în el. Cine este tatăl cuiva nu este imediat evident, fiind cu greu vizibil cu ochiul liber. Paternitatea este determinată în primul rând de cultura cuiva. După cum spunea Lacan, „numele tatălui creează funcția tatălui”. Dar atunci de unde provine pluralul?

Nu este păgân, pentru că se găsește în Biblie. Cel care vorbește din tufișul aprins spune despre Sine că nu are un singur Nume. Cu alte cuvinte, Tatăl nu are un Nume propriu. Nu este o figură de stil, ci mai degrabă o funcție. Tatăl are atâtea nume câte recuzite are funcția.

Care este funcția sa? Funcția religioasă prin excelență, aceea de a lega lucrurile între ele. Care lucruri? Semnificantul și semnificatul, legea și dorința, gândirea și corpul. Pe scurt, simbolicul și imaginarul. Totuși, dacă acestea două devin legate de real într-un nod în trei părți, Numele Tatălui nu mai este decât o simplă aparență. Pe de altă parte, dacă fără el totul se destramă, acesta este simptomul unei înnodări eșuate.

- Jacques-Alain Miller.