Dimensiuni ascunse: Unificarea fizicii și a conștiinței

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Hidden Dimensions” de Alan Wallace încearcă să integreze concepte ale conștiinței, fizicii cuantice și filosofiei budiste. Ea prezintă o perspectivă unică asupra relației dintre observator și realitate, explorând în același timp potențialul meditației în înțelegerea conștiinței. Narațiunea este densă și incită la reflecție, însă unii cititori consideră stilul de scriere prea complex și ideile greu de înțeles.

⬤ Abordare originală și inovatoare a conștiinței, combinând fizica și budismul.
⬤ Oferă o explorare profundă a fizicii cuantice și a implicațiilor sale asupra înțelegerii noastre a realității.
⬤ Perspective captivante asupra practicilor de meditație budistă și a relevanței acestora pentru studiul conștiinței.
⬤ Provocatoare și provocatoare, încurajând cititorii să își extindă perspectivele.
⬤ Receptare pozitivă ca o lucrare rafinată care reflectă cunoștințele vaste ale autorului.

⬤ Stil de scriere complex, care poate fi dificil de înțeles pentru cititorii profani.
⬤ Unele afirmații și argumente sunt considerate greșite sau lipsite de claritate, în special în ceea ce privește interpretarea mecanicii cuantice și a conștiinței.
⬤ Conținutul poate să nu rezoneze cu cei care au un punct de vedere strict materialist sau spiritual diferit.
⬤ Anumiți cititori consideră că încercările de a face o paralelă între știință și spiritualitate sunt neconvingătoare și lipsite de sens.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hidden Dimensions: The Unification of Physics and Consciousness

Conținutul cărții:

Făcând o punte între lumea științei și tărâmul spiritualității, B. Alan Wallace prezintă o teorie naturală a conștiinței umane care își are rădăcinile în fizica contemporană și în budism. "Teoria specială a relativității ontologice" a lui Wallace sugerează că fenomenele mentale sunt condiționate de creier, dar nu apar din acesta. Mai degrabă, întreaga lume naturală a minții și a materiei, a subiecților și a obiectelor, rezultă dintr-o dimensiune unitară a realității care este mai fundamentală decât aceste dualități, așa cum au propus Wolfgang Pauli și Carl Jung.

Pentru a-și testa ipoteza, Wallace folosește practica meditativă budistă samatha, rafinându-și atenția și metacogniția, pentru a crea un fel de telescop care să examineze spațiul minții. Bazându-se pe lucrările fizicianului John Wheeler, el propune apoi o teorie mai generală în care natura participativă a realității este privită ca un circuit autoexcitat. Comparând aceste idei cu teoria budistă cunoscută sub numele de filosofia căii de mijloc, Wallace explorează alte aspecte ale "teoriei sale generale a relativității ontologice", care pot fi investigate prin intermediul meditației vipasyana, sau a meditației introspective. Wallace se concentrează apoi pe tema simetriei cu referire la cosmologia cuantică și la "problema timpului înghețat", raportând aceste aspecte la teoria și practicile școlii Marii Perfecțiuni a budismului tibetan. El încheie cu o discuție a temei generale a complementarității în ceea ce privește știința și religia.

Teoriile relativității și mecanicii cuantice au fost realizări majore în științele fizice, iar teoria evoluției a avut un impact la fel de profund asupra științelor vieții. Cu toate acestea, nu există încă metode științifice riguroase pentru observarea fenomenelor mentale, iar naturalismul are limitele sale în ceea ce privește punerea în lumină a funcționării minții. Pionier al cercetării moderne a conștiinței, Wallace oferă o metodă practică și revoluționară de explorare a minții, care combină cele mai ascuțite perspective ale fizicienilor și filosofilor contemporani cu tradițiile meditative consacrate ale budismului.